Prima pagină > 1, bloguri, bloguri bune, dezamagire, Filozofie, Iad, moarte, pareri > O scanteie de speranta…

O scanteie de speranta…

Am fost dezamagit de lume, de modul in care a fost creata… am vrut sa devin ateu, era imposibil ca Dumnezeu sa dea atata suferinta… pentru ce? pentru ce cutremure? pentru ce copii abandonati???
Am fost dezamagit de inalte fete bisericesti… am vrut sa devin deist… asa trebuie sa arate un preot adevarat?
Am fost dezamagit de oameni, de cei de langa mine… am vrut sa fug sa ma ascund de lume…
Am fost dezamagit de mine, vream sa pun capat vietii… dar a aparut o scanteie de speranta, sa-ti opresti viata inseamna sa fi un las, vreau sa demonstrez ca nu sunt.

Anunțuri
  1. madalinutza
    Ianuarie 24, 2010 la 9:24 am

    fii optimist….pana la urma viata e cel mai frumos lucru care ne-a fost dat

    • Ianuarie 24, 2010 la 12:16 pm

      crezi ca viata e cel mai frumos lucru?
      poate… daca stau sa ma gandesc…

  2. luli
    Ianuarie 24, 2010 la 11:43 am

    Cui vrei sa demonstrezi? Si de ce este asa important lucrul asta pentru tine?

    • Ianuarie 24, 2010 la 12:21 pm

      vreau sa-mi demonstrez mie… e important pentru mine… chiar foarte.

      • vasilescumihaela
        Ianuarie 24, 2010 la 12:34 pm

        Important sa ce…?

  3. vasilescumihaela
    Ianuarie 24, 2010 la 11:54 am

    Ce anume din tine te-a oprit sa-ti iei viata? In ce a constat mai exact scanteia aia? Ce a ti-a spus mai exact ea despre tine?

    • Ianuarie 24, 2010 la 12:17 pm

      scanteia mi-a spus ca as fi un las daca as pune punct….

      • vasilescumihaela
        Ianuarie 24, 2010 la 12:19 pm

        Si… nu esti? 🙂

  4. Ianuarie 24, 2010 la 12:00 pm

    …de obicei, găseşti ceea ce cauţi, sau ceea ce alegi să vezi. Aşa cred eu, poate mă înşel.

    • vasilescumihaela
      Ianuarie 24, 2010 la 12:08 pm

      Daca e vorba despre ceea ce cred eu ca vrea el sa gaseasca, am senzatia ca drumul abia a inceput. Doar ca… „vreau sa demonstrez ca nu sunt” imi spune mie ca iar a ales drumul care nu duce nicaieri, negandu-si propria „scanteie”. Asa ca… mai buna o clarificare decat o noua pierdere de vreme. 🙂

      • Ianuarie 24, 2010 la 12:18 pm

        nu-mi neg propria scanteie incerc sa fac din ea un incendiu… 🙂
        insa drumul abia a inceput… 😦

  5. Ianuarie 24, 2010 la 12:23 pm

    @vasilescumihaela
    nu stiu daca sunt… vreau sa-mi demonstrez ca nu. 😀

    • vasilescumihaela
      Ianuarie 24, 2010 la 12:31 pm

      Eu cred ca deja ai inteles asta. Poate ca tocmai de acolo a venit si scanteia. Reiau insa ceva din intrebarea lui luli… De ce este asa important pentru tine sa demonstrezi? Cui a trebuit sa te tot justifici de a devenit demonstratul un mod de a fi al tau? Ce te face sa nu poti pur si simplu sa iei ca atare o descoperire si sa te bazezi pe adevarul din ea? 🙂

  6. Ianuarie 24, 2010 la 12:37 pm

    De ce este asa important pentru mine sa demonstrez, grea intrebare… cred ca punctul culminant pentru a intelege ceva e demonstrarea, aici e vorba de o demonstrare pentru mine, in interiorul meu a fost, este si va fi o lupta contiunua, dar o demonstrare e deja un armistitiu… 😀

  7. vasilescumihaela
    Ianuarie 24, 2010 la 12:39 pm

    Wau! Greu cuvant. Armistitiu dintre cine si cine? 🙂

  8. vasilescumihaela
    Ianuarie 24, 2010 la 12:49 pm

    Hmmm… Oare?! Un suflet pustiu intr-un corp sanatos duce la o moarte tanara sau la un nou suflet. Un suflet tanar intr-un corp paraginit face spiritul agil. Nu exista lupta autentica intre suflet si corp. Dar nu neg ca uneori exista o lupta in noi care se da insa intre alte instante ale noastre. Eu zic sa te mai gandesti nitel inainte de a trage concluzii pripite. 🙂

    • Ianuarie 24, 2010 la 12:52 pm

      nu am tras inca concluzii…
      sunt pe drum… insa nu stiu care…

      • Ianuarie 24, 2010 la 12:53 pm

        poate e vorba de un nou suflet… in final de un nou sens…

      • vasilescumihaela
        Ianuarie 24, 2010 la 1:00 pm

        Nu-i nimic. O sa vina si timpul lor. Mai e timp… nu?! 🙂 Deocamadata probabil ca pentru tine a sosit doar clipa incercarii lui „a putea”. Posibil ca asta iti e singurul lucru la indemana acum si e bine si asa. Desi nu stiu de ce, ceva ma face sa cred ca ai tot demonstrat asta si tot nu ai reusit sa rezolvi problema cu „armistitiul” ala. 🙂

  9. vasilescumihaela
    Ianuarie 24, 2010 la 1:08 pm

    Rezultatul este un nou suflet care iti va aduce cu siguranta si un nou sens. De fapt e singurul suflet si unicul sens pe care l-ai avut vreodata… dar, ai si tu dreptatea ta, inainte de toate trebuie descoperit. 🙂

    • vasilescumihaela
      Ianuarie 24, 2010 la 1:15 pm

      Hai sa vedem… Poti?!

    • Ianuarie 24, 2010 la 2:34 pm

      eu caut un nou sens, nu cu privire la mine… sau poate are si legatura cu asta, le voi spune pe toate… toate la timpul lor… acum inca nu 😀

      • vasilescumihaela
        Ianuarie 24, 2010 la 5:14 pm

        Sensul are intotdeauna legatura cu noi… fiindca pleaca si isi gaseste locasul in noi. E sensul nostru, al fiecaruia. El ne reprezinta existenta si ne determina sa fim… Daca insa noul tau sens te duce cu gandul la o relatie sau la absenta ei din viata ta, am sa-ti spun cat se poate de sincer ca n-ai sa auzi niciodata vocea ce vine din afara pana ce nu asculti linistea din tine insuti. Si ca sa intelegi mai bine ce vreau sa spun, am sa-ti las aici un link spre un comentariu care condenseaza concluziile mele personale despre dragoste/relatie/pierderi http://vasilescumihaela.wordpress.com/2010/01/06/fara-cuvinte/#comments

  10. Ianuarie 24, 2010 la 1:23 pm

    Poate! Trebuie doar sa vrea. 😉

  11. vasilescumihaela
    Ianuarie 24, 2010 la 1:33 pm

    Hmmm… tocmai asta e. Sunt cateva lucruri, foarte putine de altfel, unde „a vrea” e total neputincios, ba chiar uneori afurisit de incomod fiindca nu vine niciodata de unde ar trebui sa vina. Dar cu siguranta el poate… 😉

    • Ianuarie 24, 2010 la 2:36 pm

      da… stii de ce ma doare cel mai mult??
      ca nu am vointa… as vrea sa o am de fier sa nu se rupa niciodata stiu ca am mult de lupta… inainte de toate, am nevoie de vointa…
      stii vreun remediu??? 😛

  12. vasilescumihaela
    Ianuarie 24, 2010 la 2:45 pm

    :)) Vointa?! Da’ de unde vine vointa asta, Doamne iarta-ma? Cum as putea sa vreau sa nu mai iubesc, sa nu mai simt, sa nu mai traiesc si totusi sa vreau sa raman in viata?! Fiindca nah, vointa vine dupa ce am decis ceva, am ales ca un lucru e cel mai bun pentru mine din toate cate mi se ofera. Stiu un remediu, dar nu ti-l spun. Sâc!!! 🙂

    • Ianuarie 24, 2010 la 2:47 pm

      atunci pastreaza-l si folosesteti-l si fi egoista… 😀

      • Ianuarie 24, 2010 la 2:47 pm

        si vezi deci eu caut descopar si apoi decid… 😀

  13. vasilescumihaela
    Ianuarie 24, 2010 la 2:52 pm

    Si unde cauti? 🙂

  14. vasilescumihaela
    Ianuarie 24, 2010 la 3:02 pm

    🙂 Ok. Sper sa gasesti ceea ce cauti, sa descoperi ca asta iti aduce impacare si sa decizi ca e cel mai bun lucru pentru tine dintre toate cate ti se ofera… Sunt convinsa ca poti. 😉

    • Ianuarie 24, 2010 la 3:49 pm

      da, multumesc… totusi astept remediul de care vorbeai… 😛

      • vasilescumihaela
        Ianuarie 24, 2010 la 4:56 pm

        Te las sa-l descoperi tu insuti… 🙂

  15. Ianuarie 24, 2010 la 3:15 pm

    Dragă un nou sens, cu câte răspunsuri ai încercat să dai aici, mai ieşeau două texte bune, poate foarte bune.
    Demonstraţia e vanitate şi orgoliu. De aia ne şi plac filmele în care, după teribile lupte şi zvârcoliri, binele învinge răul.
    Cel slab îl învinge pe cel puternic.
    Numai că, tocmai când s-a întâmplat lucrul asta, rolurile se inversaseră de ceva vreme:
    Cel slab era puternic, iar cel puternic era deja slab.
    Oricum, eu îţi ţin pumnii!

  16. vasilescumihaela
    Ianuarie 24, 2010 la 3:58 pm

    Draga Andrei, din nefericire pentru tine, noi nu am incercat aici sa construim o noua psihologie adleriana, iar modul nostru de a ne raporta unul la celalalt nu a fost din start unul confruntativ cat unul constructiv. A rezolva o problema adusa de cineva in discutie, inseamna a veni fiecare cu ce are el mai personal in dezbaterea problemei respective si asta nu se poate face decat privind fiecare cat se poate de sincer in sufletul sau, fiindca in definitiv fiecare are „problema” lui iar decizia de a-si gestiona/rezolva aceasta problema, de a alege ce e mai bun pentru sine, ii apartine in totalitate. Dar consider ca o astfel de discutie este cat se poate de constructiva fiindca, analizand problema prin prisma mai multor experiente similare, iti imbogatesti orizontul de cunoastere, analizezi noi aspecte ale problemei pe care nu ai fi fost tentat sa le vezi, te apleci mai mult asupra ta si descoperi totodata ca nu esti atat de neajutorat si singur. Probabil ca ma vei sanctiona cu „esti acolo sa rezolvi problema clientului, nu pe a ta”. Te avertizez ca sunt acolo impreuna cu clientul iar daca tema discutata ma ajuta si pe mine si pe client sa ne rezolvam problema, cu atat mai bine tarii. Iar daca am trecut si eu la randul meu candva prin aceasta problema sunt cu atat mai abilitata sa-l inteleg pe cel din fata mea. Cat priveste ceea ce se numeste transfer/contratransfer in psihanaliza, ei bine acolo unde fiecare se apleaca asupra siesi, unde fiecare tinde sa-si puna problema lui, sa vada ce simte, sa ia o decizie pentru sine care sa-l abiliteze sa mearga mai departe… chestiile alea cu imprumutul nu prea tin… si cred ca asta este diferenta pe care o aduce psihoterapia de grup precum si conceptul de motivatie personala. Fiindca ceva ma motiveaza sa pun in discutie o problema, sa ma deschid si sa rezolv aceasta problema a mea. 🙂

    • Ianuarie 24, 2010 la 4:02 pm

      sunt recunoscator.. 😀

    • vasilescumihaela
      Ianuarie 24, 2010 la 4:07 pm

      AAAA si ca sa nu uit. pentru mine intotdeauna cel din fata mea e un om, nu un client. Intrebarea sincera pe care insa as vrea eu sa ti-o pun tie este cum crezi ca ai putea intelege si ajuta un alt om, cata vreme te postezi in rolul de Dumnezeu si nu de alt om…?!

      • Ianuarie 24, 2010 la 4:13 pm

        eu?
        nu ma postez ca Dumnezeu…

      • vasilescumihaela
        Ianuarie 24, 2010 la 4:27 pm

        Scuze! Asta era intrebare pentru Andrei ca si continuarea… 🙂

  17. cenusadelumina
    Ianuarie 24, 2010 la 4:03 pm

    Da ai fi un las.. sa iti pui capat vietii deoarece ai fost dezamagit , deoarece simti ca nu mai poti cred ca ar fi fost cea mai mare greseala posibila. Ar trebui sa inveti ca .. si cu dezamagirile astea tu cresti.. devii din ce in se mai puternic, mai intelept..probabil vei ajunge sa intelegi de ce viata te-a dezamagit..
    Dar cum toate lucrurile importante depind numai de oameni.. ei sunt cei care trebuie sa ia decizii.. tu ar trebui sa le iei.. Sper sa alegi cel mai bine in final 🙂

    • Ianuarie 24, 2010 la 4:06 pm

      multumesc… nu uita sa ma sustii.. 😀

      • cenusadelumina
        Ianuarie 24, 2010 la 4:09 pm

        Te susutin atata timp cat decizia luata este benefica pentru tine 😀

  18. Ianuarie 24, 2010 la 4:14 pm

    multumesc 😀

  19. Ianuarie 24, 2010 la 6:05 pm

    @vasilescumihaela dar daca te rog mult… ?

  20. Ianuarie 24, 2010 la 6:12 pm

    @mihaela
    Se numeşte teama de a fi atins.
    (E cel mai cinstit răspuns pe care îl găsesc acum)
    În plus, aici, nu e jocul meu.
    Eu doar scriu. Iar în jocul meu, miza sunt eu.
    ***
    Un nou sens are scânteia.
    Caută doar expresia.

  21. Gabriela
    Ianuarie 24, 2010 la 7:44 pm

    Toti suntem mai devreme sau mai tarziu, dezamagiti de oameni, de masti cu zambete si bunatate, purtate pe fete schimonosite de ura si ipocrizie…DAR…NOI NU NE UITAM LA OAMENI!
    TREBUIE SA NE UITAM LA DUMNEZEU!
    EL ESTE EXEMPLUL NOSTRU DE DRAGOSTE, BUNATATE, IERTARE!
    ASCUNDE-TE DE ORICINE, DAR NU DE DUMNEZEUL TAU!
    VORBESTE CU EL!
    Este importanta scanteia…ea va aprinde flacara! 🙂

  22. vasilescumihaela
    Ianuarie 24, 2010 la 8:22 pm

    Cred ca este destul de mare ca sa ia singur decizia cea mai buna pentru sine. Cat il priveste pe Dumnezeu… deh, nu exista decat unul singur pentru fiecare… cel de care ne simtim aproape in sufletul nostru si in care reusim sa credem cu toata taria. Cu siguranta are si el un Dumnezeu care-l apara oriunde s-ar afla, o credinta care-l tine si o personalitate proprie care il face diferit de altii oricat de aproape i-ar fi acestia. Poate ca a venit momentul exprimarii si recunoasterii ei. Si oricat de incomod ar fi pentru ceilalti… e bine s-o luam in seama fiindca ascunde mult suflet. 🙂

  23. Ianuarie 24, 2010 la 8:52 pm

    Important e ca a fost „cineva”la momentul potrivit sa te opreasca!Fii fericit pentru aceasta,nu multi se bucura de atentii si ajutor la timp potrivit!Restul tine de tine si de bratele intinse spre imbratisare,pe care in mod sigur le ai prin preajma!

    • Ianuarie 25, 2010 la 8:04 am

      multumesc… sper sa nu ma mai opreasca nimic… 😛

  24. vasilescumihaela
    Ianuarie 25, 2010 la 4:16 am

    Cineva-ul ala a fost chiar el. Descoperind „scanteia” s-a simtit pentru prima oara responsabil pentru ea. Nu-i cazul sa-i luati pana si acest merit care-i apartine in totalitate. 🙂

  25. Ianuarie 25, 2010 la 1:44 pm

    Meritul lui poate consta si ca a ascultat pe acel „cineva”,care poate sa nu fie el…si nu-i ia nimeni nici un drept!!!Caci scanteia nu se prodece mereu din combustie interna!

  26. zackara
    Ianuarie 26, 2010 la 2:10 am

    imi poate spune si mie ce a patit ?
    ”un nou sens” pot sa stiu motivul care te-a facut sa gandesti asa? ai fost dezamgit de ce/cine/cum ?

  27. Ianuarie 26, 2010 la 2:59 pm

    Uita-te la Zeitgeist. http://www.zeitgeistmovie.com/ „ZEITGEIST: THE MOVIE” e primul, „ZEITGEIST: ADDENDUM” e al doilea si o sa apara si al treilea.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: