Ultimul biscuit…

Mi l-a trimis si mie cineva… nu spun cine… 😛

Intr-un aeroport statea o tanara care urma sa faca o calatorie mai lunga. Si-a cumparat de acolo o carte ca sa treaca mai repede timpul si un pachet de biscuiti.
S-a asezat pe un scaun, si s-a apucat sa citeasca. La un moment dat s-a intors sa ia un biscuit din pachetul de langa ea. A observat cu surprindere ca la mica distanta era asezat un domn care citea un ziar, si care fara sa-i ceara permisiunea a inceput sa ia si el din pachetul de biscuiti.
Politetea a impiedicat-o sa ii reproseze ceva, dar pe masura ce ea lua cate un biscuit, lua si el unul si asta a facut ca pana la urma tanara sa devina foarte nemultumita.
Cand a luat din pachet penultimul biscuit, ea s-a intrebat: Oare indrazneste sa mi-l ia si pe ultimul?
Barbatul a luat intr-adevar ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a oferit zambind cald o jumatate. Simtind ca el a depasit limita bunului simt, tanara s-a ridicat furioasa si s-a indreptat spre un alt colt al salii de asteptare.
A deschis geanta ca sa puna inauntru cartea si, spre marea ei surprindere, a vazut inauntru pachetul de biscuiti pe care il cumparase. In acel moment a coplesit-o un sentiment de rusine.
A inteles ca pachetul din care mancase nu era al ei, ci al barbatului care citea ziarul. El a impartit plin de bunatate chiar si ultima bucatica pe care o avea, fara sa se simta indignat, superior sau furios.
Oare de cate ori in viata am mancat biscuitii altcuiva? Ar fi mai bine ca inainte sa ne grabim sa-i judecam pe altii sa privim cu atentie in jur si mai ales in sufletul nostru!
Sa dai cand poti, fara sa astepti nimic in schimb, nici macar un multumesc, si sa nu regreti ca ai dat!Cui dai? Cui are nevoie. Cat dai? Totdeauna mai mult decat ai primit!

Publicitate

Inca un examen…

Uh, a mai trecut unul a fost cam greu, dar a iesit bine… o nota destul de mare… in fond oare invatam pentru note sau pentru viata? 😦
Imi cer scuzce ca inca nu mi-a venit inspiratia pe azi… sper ca va veni totusi……
😀

In cautare de carti… BUNE

Care e cartea ta preferata si de ce (sau cartile)
Multumesc.
apropo felicitari ca citesti… nu sunt atat de multi in ziua de azi 😀

Unde sunt cerul si iadul???

Pentru cei care mi-au citit blogul in ultimul timp le va fi simplu sa isi dea seama la ce vreau sa ma refer…
Am inceput cu o moarte a unui inger, care a plecat dintre noi, unii mi-au spus ca o consolare sa nu-mi fac griji pentru ca e printre noi… Dar atunci unde sunt cerul si iadul??? (ma rog… daca exista…)
😀

Ce face sufletul cand trupul doarme ?

Sincer nu am gasit inca un raspuns… 😦

Azi imi sarbatoresc ziua mortii…

In fiecare an strabatem 365 de zile, printre acestea una are o importanta mai deosebita… e ziua venirii noastre in aceasta lume… (primim si cadouri :D), dar… inca nu avem o zi dedicata plecarii noastre cu toate ca si aceasta va fi, nu ne gandim la ea pentru ca inca nu o cunoastem. Totusi… daca am cunoaste-o aoare am primi cadouri??? Personal nu as avea nevoie de ele… as dori doar imbratisari si … zambete cu lacrimi in ochi. Iar pentru ca nici eu nu am inca o astfel de zi, am ales-o sa fie pe 19 ianuarie… 🙂

PS 1: Am ales o data simbolica pentru ca ziua adevarat nici eu nu ostiu (:D tot intr-o zi de 19 am poposit in aceasta lume)

PS 2: Nu uita sa ma feliciti :P… apropo nu vreau sa traiesc mult…

Pleaca ingerii… Noi cu cine mai ramanem???

A mai plecat un inger… sa plangem, sa urlam de durere… rand pe rand vor pleca toti ingerii dintre noi… nu le place lumea noastra, poate ca e prea suferinda… dar noi cu cine mai ramanem???

PS: Pentru un prieten care a plecat si m-a uitat aici 😦

O alta minunata poezie…

Cadou de la Rodica

SCARA LA CER
de Marin Sorescu

Un fir de paianjen
Atârna de tavan.
Exact deasupra patului meu.

În fiecare zi observ
Cum se lasa tot mai jos.
Mi se trimite si
Scara la cer – zic,

Mi se arunca de sus.

Desi am slabit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Ma gândesc ca trupul meu
Este totusi prea greu
Pentru scara asta delicata.

– Suflete, ia-o tu înainte.
Pâs! Pâs!

( ultima poezie scrisa de poet) 😦

Calatorie…

-Bunicule, povesteste-mi te rog acea calatorie de care imi spuneai cu ceva timp in urma, spuse nepotul de vreo 20 de ani. Batranul abia miscandu-se, cu o voce gingasa incepu:
-Cu ceva timp in urma m-am trezit intr-o alta lume, nu-mi aduc aminte cine m-a dus acolo sau cu ce am ajuns in acel loc. Eram singur… in zadar am incercat sa strig, mi–era teama, nu aveam nicio arma la mine, nu aveam nimic, oricne ma putea ataca. Deja simteam serpi care treceau peste picioarele mele, mi-era teama sa pasesc, nu puteam sa fac nicio miscare deorece riscam sa fiu atacat. Mi-am luat inima in dinti si am inceput sa calc, usor, usor… treceam printre spini care mi-au provocat rani ale caror cicatrici le mai am si acum, cu toate acestea inaintam. Din fata mea se auzeau urletele leilor… dar inaintam, mi-era teama de mirosul de sange care ramanea in urma mea…dupa un drum deosebit de anevoios am vazut lumina, am vazut capatul drumului, mi-am spus: Sunt salvat!, credeam ca voi gasi ajutor, o bucurie nespusa ma cuprindea… cu greu am reusit sa ajung la capat. Am vazut oameni! m-am intalnit cu unul dintre ei, eram sigur ca ma va ajuta, eram sigur ca imi va bandaja ranile, eram sigur ca ma va hrani… dar m-a privit cu ura… Credeam ca poate avea probleme care il determinau sa fie mai dur… mi-am continuat drumul m-am intalnit cu un altul cu o privire mai plina de ura, In final m-am intors in jungla cutoate calocul meu era printre ei, „totusi mai bine sa sufar rani ingrozitoare decat sa mai stau acolo”,mi-am zis.
Nepoate cam asa e cu viata mea…

Nu e inspiratie… e literatura 😀
Cum pare a fi ???? 🙂

O poezie…

Inca nu am inspiratie totusi m-a fascinat poezia lui Blaga…
citeste-o si tu…
imi cer scuze ca nu am scris nimic 😦

Portarul inaripat mai tine intins
un cotor de spada fara de flacari.
Nu se lupta cu nimeni,
dar se simte invins.
Pretudindeni pe pajisti si pe ogor
serafimi cu par nins
inseteaza dupa adevar,
dar apele din fantani
refuza galetile lor.
Arand fara indemn
cu pluguri de lemn,
arhanghelii se plang
de greutatea aripelor.
Trece printre sori vecini
porumbelul sfantului duh,
cu pliscul stinge cele din urma lumini.
Noaptea ingeri goi
zgribulind se culca in fan:
vai mie, vai tie,
paianjeni multi au umplut apa vie,
odata vor putrezi si ingerii sub glie,
tarana va seca povestile
din trupul trist.