:(

Am pierdut zile intregi meditand… mi-e cam greu(of Doamne), insa e timpul, e timpul sa aprind o faclie, sa fac putina lumina. Cateva postari au dezamgait… cer intelegere(insa primesc la fel de mult si atentionari). Sunt in cautare, am inceput nu demult sa cladesc, mi-a fost prezentata o lume pe care am daramat-o, iar acum am inceput sa cladesc o alta asa cum o percep(un nou sens), gasesc idei pe care simt nevoia sa le exprim. Asa ca aceste idei vor fi puse pe blog, insa intr-un alt mod, le voi adauga o mica parola, le voi ascunde…(totusi… ceva imi spune ca gresesc un adevarat prieten ar trebui sa ma accepte asa cum sunt :()
PS: Promit un post despre lumea daramata.

Anunțuri
  1. Februarie 21, 2010 la 1:16 pm

    Un prieten adevărat nu trebuie să te accepte aşa cum eşti. Un prieten adevărat este IMPERATIV să te accepte aşa cum eşti! Aici este diferenţa.
    Şi aceasta este definiţia PRIETENULUI ADEVĂRAT.
    La urma urmei, prietenia este o „relaţie”…şi ca într-o relaţie, îl iei pe celălalt şi cu bune şi cu rele.
    Şi mai ales nu îl laşi la greu!
    La uşor se pricep toţi să fie prieteni.
    La greu se întâmplă treaba cu cernutul! Sau cu datul aramei pe faţă! Sau cu „Fereşte-mă, Doamne, de duşmani, că de prieteni mă feresc singur”! Sau cu „Încă un prieten ca tine şi nu mai am nevoie de duşmani!

    Mai cunosc şi prezumţia de circumspecţie. A spus-o Caterina de Medici. Suna cam aşa:”Tratează-ţi prietenul de azi ca şi cum mâine ţi-ar deveni duşman”! În sensul că, odată ce îl crezi prieten, îi poţi pune sufletul în palmă. Slăbiciune? Poate. Încredere? Poate.
    Doar că ţi se poate întâmpla ca el să nu fie cel pe care l-ai crezut a fi. Prieten. Şi într-o bună zi, te va lovi. Nu vei vedea lovitura. Va veni din spate. Poziţia preferată de atac a laşilor.
    Vine întotdeauna din spate.

  2. Februarie 21, 2010 la 2:16 pm

    atunci in cine sa mai am incredere? Prieteniile le pot considera un pariu?

  3. Rodica
    Februarie 21, 2010 la 3:14 pm

    Pariu cu cine?cu viata?

  4. Februarie 21, 2010 la 3:49 pm

    În cine să ai încredere? Păi poţi începe prin a avea încredere în tine…şi în instincul tău. Care îţi va spune ce şi cum să faci.
    Dacă se va întâmpla să te fi înşelat în vreo privinţă…ia-o ca făcând parte din viaţă! Şi cum viaţa înseamnă multe întâmplări…se cheamă că vei fi acumulat experienţă! Cu cât mai multe experienţe, cu atât mai multă cunoştiinţă…pasul înspre Cunoaştere. Ţel spre care tindem. Am spus doar tindem.Ca scop. Este greu de atins. Este însă o obligaţie.
    Datoria noastră faţă de noi înşine. Cei care cred că au o datorie faţă de ei înşişi!

    • Februarie 21, 2010 la 4:18 pm

      Da… dar dezamagirile raman… dar poate ca nu erau prieteni adevarati.. 🙂

  5. Februarie 21, 2010 la 8:33 pm

    Daca ai meditat,nu ai pierdut zilele!

  6. Februarie 22, 2010 la 1:32 pm

    Chiar….cum e daca spun eu? 😛

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: