Despre razboi…
Aproape in fiecare zi la stiri suntem bombardati cu noutati in materie de tehnica militara, ba un scut anti-racheta, ba o racheta nu stiu de care. Te opresti o clipa si te intrebi: Pentru ce planeta sunt toate acestea? Pentru ce mamut? Pentru ce extraterestru sunt? Nemultumit ca nu gasesti un raspuns schimbi postul. Apare o noua stire, un schimb de focuri in care au murit 50 de oameni… spuneai ceva de un raspuns? Inchizi televizorul, iti este scarba de cei din jur. Ti-e teama, incui usile, blochezi geamurile. Iti aduci aminte de o biografie a unui soldat citita cu ceva timp in urma, abia iti aduci aminte pe unde ai pus-o. O deschizi la intamplare si iti sar in ochi niste marturi pe care chiar tu le-ai subliniat :”erau oameni care au omorat fara ca sa se stie, s-au omorat fara ca sa se urasca”, “eram un tanar pilot care nu voia sa ucida oameni, ci sa doboare avioane si ma bucuram nespus cand vedeam ca din avionul din fata mea sarea o parasuta. Ma gandeam ca il asteapta sip e el acasa o nevasta si un copil, dar ce sa facem? Erau ordine”.O voce spune: eh deci nu era vina lor erau cei de sus. Dar erau oameni care se omorau intre ei, mureau OAMENI… pardon, mor oameni… Noi insa ce facem? Ah! ma iertati ca v-am tulburat somnul, dar poate ca asta e ceea ce ar trebui sa ne trezeasca, noi insa nu facem nimic.
Somn usor! In final si mie imi este somn, cred ca voi adormi si eu.
PS: Cred ca peste putin timp am sa sterg pagina „Despre mine”, nu mai sunt asa.
Un nou sens 
Este un poem cinematografic în maniera inegalabilului Godard. Simplu, nu?
De-ar fi doar atât. De l-am vedea doar ca fiind atât. Doar cinematografie…
Dacă ar fi să mori…ai vrea să o ştii…sau ai vrea ca moartea să vină pe neaşteptate? Una dintre întrebări. Din acest poem.Ale ultimelor clipe. Ale…existenţei unor adevăruri cu care unii trebuie să trăiască, împotriva cărora unii trebuie să lupte, pe care alţii trebuie să înveţe să le accepte…cu care unii nu au putut continua să trăiască…deşi am înţeles că torţionarii din lagărele de exterminare au considerat că ceea ce au făcut nu a fost decât executarea unor ordine…
Post scriptum
Cred că ţi-a luat cam mult până ai putut adormi.
„A story should have a beginning, a middle and an end…but necessarly in that order”. J.L. Godard
American Beauty, Full Metal Jacket, The Thin Red Line, Schindler’s List…
… sunt filme, filme în care se moare, filme tragice… dar acolo, acolo nu eşti împovărat cu vinovăţia călăului care nu ai fost vreodată. Godard acolo te aruncă. Nu mulţumesc.
Vreau să văd un film american, american, american!
poi ce faci in timpul liber??? 😛
încerc să nu mai fac diferenţa dintre timpul liber şi timpul meu! 😉
Orice crima ne demonstreaza ca nu suntem departe de faza animalica de la inceputul istoriei…Jungla-i tot jungla,oamenii-s oameni.Cand nu o sa mai avem pretentii,poate o sa acceptam ca astia suntem.Pana atunci,ma mir de fiecare raza de soare din privirea cuiva,caci s-ar putea sa nu o mai intalnesc a doua oara.
Durerea nu e masurabila,iar faptul ca media o promoveaza e vina noastra.
E de citit Acid sulfuric de Amelie Nothomb,carte in care un reality show macabru devine posibil din plictiseala si putreziciunea societatii.Ca 1984,ca multe altele…
Te mira ca suntem asa?Pe mine nu…
pe mine nu ma mira nici atat…, iti dau dreptate orice crima ne demonstreaza ca nu suntem departe de faza animalica de la inceputul istoriei, pacat… 😦
Razboiul e o prostie..o aberatie..o nebunie..o afacere..bani..si multa moarte gratuita…sa dormim acum ..ca unii tocmai semneaza un cacat de hartie sa ii omoare pe altii.. nenorocit animal omul..
Cer iertare daca am ofensat..dar m-ai tulburat
Pace
nu mai tulburat deloc… daca e o realitatea, de ce sa ma deranjeze?
Bine ai venit… 😀
Unde ai văzut tu, Andrei, vinovăţia călăului care nu ai fost vreodată? Sau mai bine zis, unde ai simţit-o? În ce?
@ Camelia
@ toţi
Godard ne trasează suferinţa. Te face părtaş la oroare. „Şi tu poţi fi la fel”.
Trăieşte în locul meu, al tău, al oricărui altuia dintre noi. Godard ne impune o definire generică a umanităţii. Toţi suntem aşa. Toţi am putea fi aşa.
Şi, chiar de ar fi aşa, prefer să îmi trăiesc suferinţa (sau crima), în proprii mei termeni. Nu impus.
Ne impresionează filmul său? Fără îndoială. Dar mă aflu într-un dezacord total cu trăirea pe care o impune prin film.
Mă simt mai aproape de criminalul inocent pe care îl descrie unnousens. Nu mâncăm porc, mâncăm friptură. Nu omorâm oameni, doborâm avioane.
Când am început blogul meu – cu ură – dintr-o glumă depresivă, preţ de o lună scriam cu dureri de stomac. Tot timpul atent să nu cad în malefic. Godard însă îşi asumă urâtul. Şi dacă ar fi doar atât, dar ni-l impune şi nouă. Îmi pare rău, nu vreau.
Şi, o întrebare timidă, @ unnousens…
Ce ai vrut să spui cu „somn uşor”?
Pe mine m-ai îndreptat către:
„Somnul raţiunii naşte monştrii!”
poate ca asa e… toti dorm, cate unul se trezeste insa adoarme pentru ca nu ii place realitatea… 😦
Filmele lui Godard şochează prin realismul crud dus de cele mai multe ori la extreme.
El spune că realismul este esenţa cinematografului, realism amplificat prin mijloace artistice şi contextuale. Asta despre Godard, ca fiind unul din iniţiatorii Noului Cinema.
Cu toţii suntem muritori, chiar dacă unii mai uită câteodată acest lucru.
Zilnic suntem expuşi la toate pericolele fizice şi mentale.
Corpul este fragil, mintea la fel. Comportamentele noastre nu sunt uneori decât nişte măşti puse pe fragilitatea noastră!
Ştiindu-ne, aşadar, fragili…putem renunţa la „soliditatea” măştilor cu care credeam că ne împodobim chipurile şi minţile…şi care, câteodată pot fi insuportabile celorlalţi.
@ Camelia
Realism spui? Şi cine stabileşte normele realului? Îmi pare rău. Eu mă feresc de orice totalitarism. De orice dictator, fie el şi unul estetic. Godard nu ne lasă să gândim. Ne arată imaginea sa asupra umanităţii. Şi, în plus, ne forţează acordul.
Apreciem lucrurile bune în viaţă, cu atât mai mult cu cât ştim că le vom pierde!
Nu sunt fan U.S.A. Pe dolarul american scrie In God we trust…semn al unei religiozităţi ce tinde spre materialism…
Nici Michael Moore nu mi se pare a fi fan, deşi aparţine Americii… I-ai văzut documentarele despre realitatea americană? Sau, mai bine zis, despre ipocrizia cu care a ajuns să se identifice o partea a ai? Partea ce guvernează şi dirijază destinele…?
Cea care a pierdut lumea în sinistrele aventuri ale secolului a fost atotputernicia unui individ ori a unui grup care au crezut că se impun prin cultul forţei.
Acesta era punctul terminus a celei ce s-a vrut a fi o demonstraţie , prin propria-mi prismă ,cum că efectul asupra mea a acestui poem cinematografic nu a fost acela simţit de Andrei.
Şi nici al lui Godard!
Cred că a fost mai degrabă cum că orice, oricând, se poate întâmpla…chiar în acestă clipă!
Şi poate fi vorba de sfârşit…de ultimele clipe ale lui!
Nicidecum de început.
M Moore iubeşte America. E doar protestatar… ar vrea ca lucrurile să fie altfel.
*dirijează
Deja s-a mai nascut un razboi…de la cel al ideilor pana la arme,nu-i drum lung!
nu chiar… 😀
Crede-mă, e un schimb de gânduri între pieteni!
Convinge-ma,nu cred orice!
*prieteni
Îţi respect alegerea de a nu crede!
Nu te supara,era doar o joaca de cuvinte,ca vazusem ca v-ati aprins…
Michael Moore nu iubeşte o parte a Americii. Acea parte care crede că America este doar ea!
Că este protestatar…este definiţia şi lupta lui. Atât cât şi „războiul”!