Prima pagină
> 1, bloguri, bloguri bune, dezamagire, Filozofie, nou, pareri > Care poate fi cea mai buna multumire adusa unei mame?
Care poate fi cea mai buna multumire adusa unei mame?
Ca tot primavara e pe cale sa ajunga si la noi, aduce cu dansa si cateva sarbatori, unele deosebit de importante… la care sunt nevoit si eu sa iau parte… Asa ca am nevoie de ajutor… Care poate fi cea mai buna multumire adusa unei mame?
Cineva spunea ca cea mai buna multumire este sa te folosesti la maxim de ceea ce ai primit.
in fine… am nevoie de ajutor…
O zi buna…
Ps: Nu ofer premii 😛
Categorii:1, bloguri, bloguri bune, dezamagire, Filozofie, nou, pareri
Un nou sens 
Îţi mulţumesc că exişti în viaţa mea…că ai ales să mă aduci pe lume! O altă fiinţă umană…un alt vis…
Şi îi dăruieşti un ghiocel…îi spui că tu eşti ghiocelul acesta…dar mai târziu vei fi stejarul…din pădurea vieţii tale…pe care se va putea sprijini…cum şi acum o poate face, chiar dacă e vorba de un lujer fragil de ghiocel.
Nu prea le aveţi voi, bărbaţii, cu genul acesta de tandreţe, dar puteţi totuşi încerca să îi spuneţi ceea ce aţi gândit ,poate, dar nu i-aţi spus-o niciodată!
m-ai dezamagit… mai sa fie oare chiar nu le avem noi cu genul asta de tandrete?
hmm… voi demonstra contrariul… PROMIT 😀
of…
si nu singur… il invit si pe Andrei… daca e de acord cu mine.. 😛
si daca mai tarziu nu vei fi stejarul?
Cea mai bună mulţumire a unei mame este fericirea şi mulţumirea copilului ei!
Dacă tu eşti fericit, ea o simte!
Va fi şi ea.
asa e 😉
Cea mai buna multumire adusa unei mame… Sa fii alaturi de ea, s-o sustii, s-o respecti (mai presus de orice), s-o iubesti, indiferent de micile divergente care pot exista. Iti spun din proprie experienta (nu prea ma inteleg cu mama).
Iar fericirea ta e fericirea ei. Un parinte e multumit si fericit atunci cand isi vede propriul copil implinit, din orice punct de vedere.
Aveti dreptate dar o poezie daruita din suflet nu strica niciodata:
Pe tine Dumnezeu te cheama
Sa fi mai mult decât un bulgare de mama
Tu esti un soi de drum prin univers
Cu vai de nemiscate stele
Ca o planeta într-un singur vers.
Tu stii chemarea spre senin
Cum stiu luceferii sa arda pe deplin
Tu stralucesti în nopti de huma
Cât poarta unei galaxii
De parca esti a bunatatii suma.
Femeie, tu, aduni în tine zarea
Cu diminetile, cu neumbrita înserarea
Si cerni prin lanuri de taceri
Refrenul vietii ca un leac
La tarm de ne-ntelese adieri.
Esti un liman al neschimbarii
Esti înca visul ce raspunde cautarii
Priveste cum de la-nceput
Esti tot o coasta si-un întreg
Ca vasul dintr-o lacrima de lut.
Daca-ai uitat ce esti vreo clipa
Daca te stingi necumpanit în vreo risipa
Întoarce-te la Cel ce te-a zidit
Alege sa fi tu din planul Lui
Si tu si universul tau veti fi de neumbrit.
Respect… Iti dau dreptate,
Multumesc…
apropo te-am adaugat la blogroll, daca nu te superi 🙂
sa ii arati respect. cred ca asta conteaza cel mai mult.
Arata-i ca o iubesti,spunandu-i mai des asta,nelasand-o sa-si dea seama singura…imbratiseaza-o,foloseste-te de gesturi mici,afla ce-i place,fi-i aproape…
😛 asa e, asa fac… doar ca am intrebat 😀
Iar intrebi ca la gradinita?
ham… 😀
Acele lucruri pe care le faci fără să aştepţi nimic. Iar când te întorci, îi vezi chipul zâmbitor. Nu cred că e vreo reţetă anume. Nici anumite lucruri care TREBUIE.
😉