Intrebare ( I )
Oare daca ni s-ar oferi „sansa” de a alege sa traim vesnic pe pamant, am accepta?
Iertare… 😦 
Categorii:1, bloguri, bloguri bune, dezamagire, Filozofie, ganduri
-
Urmărește
Urmăresc
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
Un nou sens 
daca aceasta „sansa” se refera doar pentru noi si nu si pentru cei dragi noua atunci sigur nu am accepta, deoarece n-am suporta sa-i vedem cum se sting si cum ramanem singuri.
Inteligent raspuns… 🙂
Bine ai venit! 😉
mersi! bine te-am gasit:D
imi face placere… 😀
Nu, nu aş accepta, că poate nu aş avea atâta imagineţie…şi m-aş repeta în unele lucruri! Şi nu îmi plac repetiţiile. Iubesc unicitatea!
Şi unicatele.
😦
*imaginaţie, scuze!
Depinde, daca mi se garanteaza tinerete vesnica…de ce nu. 😛
Si ca sa-ti raspund la intrebare, nu, e prescurtarea(originala, ce-i drept) numelui meu real. 🙂
aham 😀 am inteles acum 😛
as renunta la tinerete… crede ma 😦
Cred că ar fi și vreo condiție pentru o astfel de posibilitate.:|
Sunt oare cârcotaș? 🙂 Altfel, Duncan MacLeod… yuppie 😛
😀
Andrei a rostit cuvantul cheie: CONDITIE… 🙂
sigur 😀
Sigur n-am accepta… iubim prea mult nesiguranţa existenţei unui viitor.
🙂
Eu aș accepta. Prea am vazut oameni ce se vaietă că nu au timp 😦 Și eu printre ei. 😐
🙂 si ce ai face cu o vesnicie? 😀
As găsi eu câte ceva de făcut în fiecare zi. Dar, bineînţeles, după ce voi fi suferit o fracţiune din ea (e posibila o fracţiune din veşnicie!!?) tocmai pentru ca e fără de sfârşit.
😉