Prima pagină > 1, bloguri, bloguri bune, Filozofie, ganduri, pareri > Cadouri tardive…

Cadouri tardive…

In fata unui cadou. Se ascunde acolo oare carte pe care atat de mult mi-o doresc? Si totusi mi-e teama sa deschid, daca nu e acolo? Cu ceva timp in urma:
El: Vezi tot ce am primit aici? Atatea dulciuri, atatea carti, le-as fi dorit nespus de mult in copilarie, acum din pacate nu imi mai folosesc la nimic. Dupa cum bine stii dulciuri nu am voie sa mananc, iar cartile… aceeasi poveste, am probleme cu ochii.

De ce primim mai tarziu ceea ce doream nespus cand eram mai „mici”? Sa ne provoace rani? 😦

Anunțuri
  1. Aprilie 17, 2010 la 6:56 pm

    Pentru că ceea ce pentru tine are semnificaţia de „prea târziu” nu înseamnă acelaşi lucru ca pentru cel cu darul. Pentru că ori poate atunci, demult, nu a ştiut ce vrei şi a aflat-o mai târziu, sau prea târziu…şi acum vrea ca tu să ştii că i-a păsat, dar nu a făcut-o nu pentru că nu a vrut sau nu a putut…ci doar pentru că nu a ştiut..şi o face acum, negândindu-se că e tardiv…tardiv înseamnă nu prea târziu…tardiv înseamnă că nu mai contează…şi asta este trist…
    sau
    o face ca să fie împăcat. Că face ce ar fi trebuit să facă.
    Dar nu mai e la fel. El crede că da.
    Tu nu .
    El nu ştie decât dacă îi spui.
    O vei face?
    Îi vei spune?
    Mulţumesc, dar nu mai contează. Altceva ar fi fost dacă…
    Şi asta mă face să mă gândesc la ceva, nu ştiu dacă are vreo legătură… Să spui întotdeauna ceea ce este cu adevărat important înainte de a fi prea târziu!

  2. Aprilie 17, 2010 la 6:58 pm

    Post scriptum

    Am folosit „el” ca termen generic… Putea fi oricine, cel…sau cea cu darul preatârziului!

  3. Rodica
    Aprilie 17, 2010 la 7:14 pm

    Darurile la varsta mica sunt bucurii,fara a fi intelese….mai tarziu sunt intelese,dar nu mai produc aceeasi bucurie,daca nu sunt si asteptate!!!Sau,poate si invers! 😛

    • Aprilie 18, 2010 la 5:05 am

      pacat… 😦

      • Rodica
        Aprilie 18, 2010 la 7:59 pm

        De ce pacat?

  4. Aprilie 17, 2010 la 7:30 pm

    Problema se pune in felul urmator: fiecare varsta are „mintea” si dorintele sale. Este normal ca la 20 de ani sa iti doresti ceva cu totul diferit fata de 5 ani. Unele lucruri nu se schimba, cum ar fi de exemplu faptul ca la 7 ani iti doreai un casetofon cu casti iar acum,la 20 un mp3-player. Nu primim cadourile, lucrurile care le dorim, mai tarziu, ci le primim atunci cand este momentul, cand ti-e destinat sa le primesti.
    Iar pentru lucrurile cu adevarat importante pentru un om, nu este niciodata prea tardiv sa le primeasca. Si zic asta referindu-ma la dragoste, liniste, familie sau alte elemente din campul sufletesc, elemente care sunt intotdeauna binevenite. Pentru ca in definiv, astea conteaza cu adevarat…

  5. Aprilie 17, 2010 la 11:00 pm

    Prea mult Nietzsche uneori strică. Poate este timpul pentru puțin Kierkegaard. Este ceva mai voios. Off-topic și nu prea.

  6. Aprilie 18, 2010 la 4:42 am

    Acum ce cadou ti-ar aduce bucurie in suflet?
    Ce dar te-ar face sa tipi putin de bucurie, uitand ca nu mai esti copil, dar sa te manifesti ca si cand ai fi? 🙂
    Tine de suflet, sau de marerial?

    O duminica in care sufletul tau sa primeasca multa bucurie, fericire si pace, iti doresc!

    Poate fi socotit si acesta ca fiind un dar? 😉

  7. Aprilie 18, 2010 la 5:46 am

    O concluzie pe post de epilog. Toate la timpul potrivit; şi potrivirea aceasta este după tine şi după nimeni altcineva…Pentru fiecare şi pentru orice vine o vreme…Şi niciodată nu este prea târziu. Târziu poate. Dar niciodată prea!

    • Aprilie 18, 2010 la 8:23 am

      ba da… uneori e prea tarziu, timpul pierdut nu cred ca se mai poate recupera 🙂

      • Aprilie 18, 2010 la 8:46 am

        Eşti cumva spre sfârşitul vieţii ca să spui asta???

  8. Aprilie 18, 2010 la 8:48 am

    Nu ştii că nimic nu se pierde? Totul se transformă?

  9. Aprilie 18, 2010 la 10:09 am

    Cred ca raspunsul la aceasta intrebare il au oamenii care daca primesc la maturitate jucaria pe care si-o doreau de mici, o iau si se joaca.
    Lucrurile ne provoaca rani sau bucurii in functie de ce facem cu ele.
    Dulciurile poate nu le mancam… dar o carte poate sa ne-o citeasca si altcineva daca noi nu putem…

    • Aprilie 18, 2010 la 11:05 am

      Da, dar acele ganduri ale carti poate ne erau de folos pentru viata in acel moment 😦

      • Aprilie 18, 2010 la 11:18 am

        Acele ganduri ale cartii ne pot fi de folos si intr-un moment viitor al vietii…

  10. Aprilie 18, 2010 la 11:01 am

    @Camelia Nu sunt spre sfarsitul vietii, dar sunt in cautarea timpului pierdut :((

    • Aprilie 18, 2010 la 11:27 am

      Bine, prietene,tu şi Proust… El a găsit o modalitate de a o face. Şi-a recuperat memoriile, amintirile…

      • Aprilie 18, 2010 la 1:19 pm

        da? tb sa vad despre ce e vorba 🙂

  11. Aprilie 18, 2010 la 12:02 pm

    Nu este neaparat sa ne provoace rani dar din pacate uneori nici noi nu stim ce vrem.
    Din pacate nu ne cunoastem indeajuns de bine pentru a sti ce e bun pentru noi si ce nu.
    Poate uneori cadoul care vrei sa il primesti in acel moment este mai de folos mai tarziu. Uneori mai bine mai tarziu. 🙂

    • Aprilie 18, 2010 la 1:20 pm

      da… este o consolare. Mai bine mai tarziu decat niciodata 😉

  12. Aprilie 18, 2010 la 1:16 pm

    @DianaEmma da dar poate ne erau de folos. Nu ti s-a intamplat sa gasesti solutii intr-o carte… uneori poti schimba si modul tau de „a fi”

  13. Aprilie 18, 2010 la 7:32 pm

    Apoi vine un moment când te apuci şi îţi iei singur.
    Bucuria. Bucuria cred că e importantă.

  14. Aprilie 19, 2010 la 7:17 am

    @Rodica e pacat pentru ca:”Darurile la varsta mica sunt bucurii,fara a fi intelese….mai tarziu sunt intelese,dar nu mai produc aceeasi bucurie”

    • Aprilie 19, 2010 la 7:57 am

      La varsta”adulta”astepti ceva anume;daca nu primesti ce doresti,intelegi,dar nu te bucuri….

  15. Aprilie 20, 2010 la 10:19 am

    Poate ca uneori primesti mai tarziu decat trebuie ceea ce iti doresti,poate ca asa e sa fie.Important e ca tu sa daruiesti la timp sau sa spui ce simti exact in momentul ala pentru ca uneori chiar poate fi prea tarziu.

  16. Aprilie 18, 2010 la 1:18 pm

    mutlumesc 😀

  1. Aprilie 18, 2010 la 9:23 am
  2. Aprilie 18, 2010 la 11:03 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: