O zi trista…
Of Doamne… din pacate am suparat din nou, cersesc din nou iertare… dar ceva tot ma…
Intrebare:
Ce dorim intr-o prietenie? Un drum rectiliniu fara nimic deosebit, sau o prietenie care ne ofera atat inaltimi cat si caderi? Uneori o pritenie te ridica pana la cer, pentru ca apoi sa te arunce pe pamant. De ce? Pentru ca nu pretuim, o prietenie cu inaltimi si caderi ne face sa pretuim mai mult… mai mult… mult mai mult.
Nu sunt un sadic… insa este absurd pentru ca durerile ne trezesc la viata, cand totul ar putea fi atat de frumos fara ele. Dar… suntem oameni…
O zi trista… puteam sa o fac altfel… 😦
PS:”Cum as putea sa fac pe cineva sa ma ierte? Oare merit? :(”
Categorii:1, bloguri, bloguri bune, dezamagire, Filozofie, ganduri
Un nou sens 
Ca in orice relatie indiferent ca e de iubire,de prietenie exista si caderi,important e sa stii sa te ridici.Nu cred ca poate exista intr-o relatie, de orice fel, numai lapte si miere. Cu privire la iertare,atata timp cat regreti ce ai facut din suflet atunci meriti sa fii iertat.
cine stie…
multumesc
>:D<
Daca meriti stie doar persoana care ar trebui sa te ierte. Daca te iarta, inseamna ca meritai:)
😦
multumesc pentru incurajare…
Mereu priveşti lucrurile dintr-un singur punct de vedere. De ce te gândeşti mereu dacă tu eşti cel care merită? De ce nu te gândeşti dacă celălalt e cel care merită?
Prietenia adevărata este ceva deosebit, te completează, te întregeşte, te face să te simţi bine în pielea ta…e aproape la fel ca iubirea…ne dorim mereu să dăm totul.
Eu sunt vinovat… mereu 😦
sunt mai slab, recunosc
Nu, nu eşti vinovat mereu, doar ai impresia asta.
Drumul ala rectiliniu nu inseamna o prietenie adevarata.
Inaltimile si caderile demonstreaza unul celalalt cine sunt cu adevarat, demonstreaza cat de adevarata e prietenia si ii ajuta sa se cunoasca mai bine.
Gandeste-te cati oameni ar fi stat alaturi de tine pe un drum rectiliniu, dar care dupa o cadere sau o inaltare, au aratat cat de mult te desconsidera…
Inseamna ca sunt necesare si… caderile…
@yuri Multumesc din suflet… insa tot eu…
Diana are dreptate, un drum rectiliniu nu ar insemna o prietenie adevarata, dar eu una imi doresc ca acele caderi sa fie cat mai putine si cat mai rapid depasite. Doare nespus o cearta (nu mai spun de o desprtire) cu un prieten drag.
Asa e… regasirea insa e splendida
Plecările sunt cele mai grele…Venirile sunt neaşteptate, fulminante, luminoase, venirile sunt nedurerose, ori poate, durerea lor ne încîntă. Plecările, în schimb, plecările răpun, plecările sapă în linişte. Bucăţi din suflet cad, cu fiece plecare.
Plecînd, apunem cîte puţin, renunţăm cîte puţin, ne împuţinăm de-a binelea în faptul serii, umbrele se întretaie, încît nu mai ştim bine dacă plecarea e mai dureroasă, ori umbra ce rămîne.
Oricum, umbra stă să umple GOLUL, vidul interior care ne locuieşte. Umpluţi astfel, cu vidul nostru, mai rămînem în picioare un timp…
…încă un timp…
incă puţin…
apoi e gata.
Superb… 🙂