Neputinciosul…

-Dan, acestia sunt ultimii bani pentru paine, nu mai avem nimic. Maine toti vom muri de foame. De cand cu accidentul tau… de cand ai ramas fara maini, avem numai probleme cu banii. Ce facem? Amandoi trebuie sa renuntam la mancarea pe seara aceasta, ca ei sa aiba. Esti tatal lor, gandeste-te la o solutie, nu-tie mila de ei?

Venise in fata mea cu aceste cuvinte. Iata-ma singur acum, neputincios, am ramas fara maini de 2 ani de zile, de atunci nu am mai putut face nimic. M-am rugat fara oprire, Dumnezeu insa nu ne ofera banii din senin, trebuie sa facem si noi ceva pentru a-i dobandi. Dar eu ce as putea face? Fara maini… M-am ridicat cu ajutorul fiului cel mic, care ma privea cu o fata atat de inocenta, pe chipul lui era un zambet. Oare stia ce va urma? Am iesit din casa si am inceput sa ma indrept spre biserica, sa spun sincer, aici in tacere luam cele mai bune decizii, aici niciodata nu m-am simtit singur, ciudat e ca aici niciodata nu era un om, insa eram mereu plin, simteam o prezenta nebuna, prezenta pe care nu am simtit-o niciodata in cercul prietenilor mei. Ce-i drept e ca cu toate ca avem zeci sau sute de prieteni, nimeni nu este mai „prieten” decat cel care este in tine. Am ajuns aici la biserica unde am stat aproape o ora, nu stiam ce sa fac. Ce decizie sa iau? Nu ma simteam bun de nimic, eram fara maini.

Dupa un timp o idee s-a trezit… acum stiu ce voi face, nu stiu daca este sau nu o jignire adusa lui Dumnezeu… Ma voi vinde, voi merge acum la spital, si voi vinde din mine bucata cu bucata, si asa nu sunt bun de nimic. Sper sa fiu inteles. Nu vreau nicidecum sa mor, nu e o sinucidere, iubesc la nebunie viata, dar iubesc si mai mult daruirea… Ce-i drept copii poate vor suferi de lipsa de iubire, dar la fel de importanta pentru ei este si hrana, oare altii nu vad asta? Sa stii… nu imi este teama de judecata lui Dumnezeu, El m-a inzestrat cu tot ceea ce posed, cu tot ceea ce este doar al meu, insa eu acestea le daruiesc, le daruiesc atat celor care sunt aproape de moarte, cat si copiilor mei, care maine vor avea pe masa bucate alese, fara ca sa banuiasca ceva… voi fi uitat de lume, nimeni nu va stii nimic. Te asigur 😉

Publicitate

Ingeri si demoni…

Ingerii si demonii suntem noi, oamenii. Uneori putem fi atat de buni ca aproape suntem considerati ingeri, in schimb alteori, suntem aproape de… cat despre existenta acestora pe o alta lume… nu ma pronunt 😀

Avem putere asupra vietii noastre?

Venim pe pamant, chiar daca nu voim… in schimb cred ca ne putem alege singuri plecarea… oricare ar fi ea.

Sursa foto.

Ps:”Nu sunt raspunzator pentru gandurile si faptele nimanui.. ;)”

Renunt…

Pe cei care ii intereseaza… anunt ca voi renunta la blog… peste ceva timp. De ce anunt? Pentru ca atunci, ma voi retrage deodata fara sa spun nimic, inca nu stiu daca voi sterge blogul, sau il voi lasa.

Capat…

Sa spun sincer, pe multi i-am cam disperat cu pesimismul meu, printre altele am fost facut… copil mic si alintat 😛 … poate ca sunt 😀 , si nu imi pare rau. Ca sa ii incurajez pe cei care cred ca pesimismul meu nu are capat, voi pune cateva randuri dintr-o discutie… 😛

Tu: Nu iti e teama de pesimismul tau? Vad ca uneori mai ai putin si vrei sa pui capac la tot? Nu te gandesti la cei din jur? Sau… iti e teama de ceva?
Eu: Sa fiu sincer… teama cea mai mare pe care o am, este ca…. s-ar putea sa devin unul dintre cei mai optimisti oameni… 😉

Sa ne luam dupa insecte? :P

El: Eu, chiar ma intreb de ce uneori, nu urmam calitatile insectelor, sau modul lor de a se desfasura…
Eu:Adica?!
El: Adica… daca intr-o zi toti s-ar lua dupa albine… cum ar fi? Albinele care sunt atat de harnice…
Eu:Albine?! Sa ma pazeasca Cel de sus… astea omoara trantorii, nu mi-ar conveni deloc 😛

Sursa foto

Teoriile noastre… faptele noastre?

Un post putin mai diferit… Oare teoriile noastre despre viata, despre ceea ce facem, sunt conforme cu viata, cu exemplul nostru? Uneori putem face cele mai extraordinare teorii, daca nu sunt puse in aplicare de noi, la ce folos? Toate acestea le spune unul care… inca nu a reusit sa faca nimic, dar incearca si vrea 😦

Ultimele clipe inainte de… vise

O melodie care mai are putin si ma face sa zbor…. noroc ca este acolo vorba de iarna… altfel plecam demult 😛

Contra pesimismului…

ÎNDEMN LA LUPTĂ– Radu Gyr

Nu dor nici luptele pierdute,
nici rănile din piept nu dor,
cum dor acele braţe slute
care să lupte nu mai vor.

Atunci când inima ta cântă,
ce-nseamnă-n luptă-un braţ înfrânt,
ce-ţi pasă-n colb de-o spadă frântă,
când te ridici c-un steag mai sfânt ?

Înfrânt nu eşti atunci când sângeri
şi nici când ochii-n lacrimi ţi-s,
cele mai crâncene înfrângeri
sunt renunţările la vis.

Aventurile „sensului” prin blogosfera…

Inca o leapsa, cu drag trimisa de Nice Multumesc!

1. Zi-mi ceva despre tine. Gen cum te cheama, cati ani ai?

Despre mine… ma numesc „unnousens” (si ajunge, chiar daca as spune numele adevarat ar fi la fel… sau poate ar schimba raspunsul pe care l-as primi:”Ce frumos nume !” :P)

2. Ai porecle? Care?

Hm…. bradut 😛
uneori sunt prea plin de viata… alteori… sunt… in butoi 😛

3. O melodie trista, una perfecta şi 3 care îti plac muuult
O melodie trista…

una perfecta…

Care imi place…. 😛

4. Ai animal de casa? Care?
Animalul de casa sunt eu… uneori gingas foarte dragut, alteori e necesar sa scriu pe poarta… caine rau!!! 😛

5. Daca ai avea un serial TV cum s-ar numi?
Normal… unnousens 😉

6. Primul citat care iti vine în minte. Nu trisa, fara Google!
Nu stiu daca e citat… viata are gust, daca inima ta e tot timpul deschisa… asta e impotriva pesimismului celui dinauntru 😛

7. Desenul animat preferat din copilarie.
Marcelino pan y vino

8. Iti place înghetata?
Pf… la nebunie…

9. Ce alt nume ti-ar placea sa ai, daca ai putea avea altul?
Dominic 🙂

10. Zi-mi un banc!
BAAAAAAANC! 😛

Leapsa merge cu drag, la:
Rodica
Alexandra
Iana
Camelia
Katy
Orry
Diana
Madi
Yuri
Chocolatfollie
Ancutsa