Prima pagină > ganduri > Viciul ca refugiu…

Viciul ca refugiu…

Dupa parerea mea pe langa viciul ca placere, ar trebui inclus si viciul ca refugiu… Despre asta va scrie cineva care… din pacate se regaseste in aceste vicii. Insa viciul lui nu se regaseste des printre… tigari, alcool si… la el viciul se manifesta prin dorinta de moarte… Doreste sa plece… s-a jurat de nenumarate ori ca va termina cu blogul… va termina cu viata… se simte uneori in plus… uneori ajung ca durerile de inima sa nu-l doara, sa nu-l mai intereseze de ele.
Cel care practica viciul ca refugiu este un egoist, care doreste sa treaca de cele de care sufera, insa cel mai ciudat este ca uneori putem lua usor locul acestor vicii, prin acel „a fi alaturi”… Apropo te-ai acuzat vreodata ca puteai fi un astfel de viciu si nu ai fost? Te-ai acuzat ca nu ai fost „alcool pentru suflet”?

Anunțuri
Categorii:ganduri
  1. Iunie 13, 2010 la 5:36 pm

    Alcool pt sufletul cui?Poate pt celalalt…. 😛

  2. Iunie 13, 2010 la 6:06 pm

    nu mi-ar place sa fiu viciul nimanui. este o povara mult prea mare.

    • Iunie 13, 2010 la 6:12 pm

      Viciul ca refugiu… sa fii umar care sa se lase plans… chiar nu doresti?

  3. Iunie 13, 2010 la 9:09 pm

    Imi place sa fiu alaturi de oameni, sa-i ajut in anumite momente, dar ca sa devina cineva dependent de mine…cred ca e un pic prea mult, nu cred ar fi o solutie.

  4. Iunie 14, 2010 la 6:33 am

    Sarman refugiu!… 😦
    Neintelepte alegeri!… 😦
    Vieti care nu se mai pot alinia la startul vietii, pentru ca s-au automutilat prin
    „refugiul in viciu”. 😦

    Ganduri bune, pline de optimism, pentru toti! 😀

  5. Iunie 14, 2010 la 7:37 am

    Cred cafiecare descoperim acest „alcool pentru suflet” daca suntem dispusi sa ne deschidem, sa vorbim si sa fim la randul nostru acelasi lucru pentru acea persoana 🙂

  6. Iunie 14, 2010 la 10:23 am

    Asa este dar treptat ajungem sa cunoastem si sa avem incredere. Abia apoi ne putem deschide.
    P.S: Ai un premiu de la mine 🙂

  7. Iunie 18, 2010 la 2:12 pm

    Si mie cred ca mi-ar fi teama sa devin un refugiu pt cineva…adica si-asa este suficient faptul ca multi cunoscuti ma percep ca fiind un psiholog „fara facultate” la care vin sa se planga si sa ceara sfaturi…Nu vreau sa ajung pastila nimanui, nu vreau sa vad un om disperat e gata sa isi taie venele doar din cauza faptului ca nu poate sa vorbeasca cu mine atunci cand se loveste de probleme… In cazul asta, mai usor de vindecat este un om care fumeaza decat unul care trage in piept doar parfumul unui apropiat ori de cate ori are nevoie de ajutor 🙂

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: