Sfant? …mai bine om
Toată viaţa noastră morală încape aici: între fiul risipitor şi fratele lui. Ne pierdem si ne caim; sau ne pastram si ne impietrim inima. E rau sa nu asculti. Dar e la fel de rau sa stii sa asculti – si sa tii minte.
C. Noica – „Jurnal filozofic”
Un nou sens 
Singura pozitie favorabila e a Tatalui…
Exact… noi suntem pe cale… pe care din frate il preferi? 😛
Nu e nici unul de preferat,viata noastra tinde sa fie spre”cel risipitor”,dar din pacate nu pana la capat,uitam sa ne”revenim”…
Asa e 😉 important e ca Tatal mereu ne asteapta 🙂
Viaţa este dreptul de a face propriile greşeli…mai târziu înveţi să deosebeşti gropile…se cheamă înţelepciune…ştiinţa de a nu cădea în toate gropile, decât în cele mari, inevitabile…am făcut-o, am căzut în abisul dragostei…cred că o ştii deja…
Nu ştiu cum e mai..hai să nu îi spunem rău..ci altfel…Fiul risipitor…sau fiul rătăcitor? Cum e când risipeşti sentimente? Ale tale…ale altora?
e rau cand nu mai ai ce strange 😉
Citind cele scrise de tine mi-am amintit ca am vazut mai demult un video, care m-a impresionat prin realizarea sa…
Ne arata un crampei din Pilda fiului risipitor, o traire… 🙂
Si cum se numea clipul?
Hmmm…
Ce-am facut de n-a intrat embedul?! 😀
Uite-l:
A fi sfant inseamna a fi Om la superlativ.
A fi sfant e diferit de a fi om… 😉
Multumesc!