Prima pagină > ganduri > Intrebare…

Intrebare…

De ce unele trairi raman prezente in minte atat de bine, incat nimic nu le poate sterge, ele revin de fiecare data cu aceeasi intensitate 😦
De ce nu le putem alege noi, de ce nu putem alege noi care sa fie?

Anunțuri
Categorii:ganduri
  1. Iulie 3, 2010 la 9:35 am

    principalul motiv este asta: nu suntem stapani pe propria noastra fiinta! Dumnezeu este!
    Inima decide … sufletul simte … nu mintea!

    • Iulie 3, 2010 la 10:29 am

      😀 da… inima face cele mai multe… si nici nu ne dam seama 🙂

      • Iulie 4, 2010 la 9:41 am

        de fapt ne prefacem de cele mai multe ori !

  2. Iulie 3, 2010 la 10:36 am

    Pentru ca mintea reda amintirile care raman in adancul sufletului…iar din inima nu cred ca avem cum sa le stergem pentru ca pur si simplu inima simte si atat.

  3. Iulie 3, 2010 la 12:36 pm

    Nu impresioneaza, ne marcheaza, ne influenteaza atat de mult incat ne este foarte greu sa nu le simtim la ceeasi intensitate sau sa le negam.

    • Iulie 3, 2010 la 12:37 pm

      😀
      da… ne marcheaza… inseamna ca tot de noi depinde si aceasta marcare?

  4. Iulie 3, 2010 la 5:33 pm

    Daca am putea alege noi, am face totul in avantajul nostru asa ca, nu ar mai avea niciun rost sa traim daca totul ar fi perfect. La un moment dat ne vom satura si de perfectiune ..

    • Iulie 3, 2010 la 5:34 pm

      Perfectiune?
      Nu cred ca exista asa ceva pe pamant… sau daca ma gandesc bine totul e perfect, dar nu stim sa vedem 😀

  5. Iulie 3, 2010 la 8:16 pm

    intr-o mica masura putem decide care trairi raman prezente in minte si care nu. dar totul depinde de vointa, si de masura in care ne-a marcat acea traire.

  6. Iulie 4, 2010 la 7:44 am

    tu esti cea care decide

  7. Iulie 4, 2010 la 9:43 am

    @Orry Crezi?! 😛

  8. Iulie 4, 2010 la 9:48 am

    De ce ai impresia ca nu le alegem noi?

    Subconstientul nostru alege… inconstientul nostru alege… si ele fac parte din noi… si ele au o parte din noi pe care constientul nu o realizeaza niciodata, niste priotitati pe care de multe ori suntem prea orbi sa le vedem, niste semnificatii pe care le negam…

    Raspunsul la intrebarea asta e pur psihologic.
    Noi alegem; nu in constient… dar daca ne asumam timpul si puterea de a reusi o buna autocunoastere, putem intelege de ce subconstientul si inconstientul hotarasc sa aleaga numai anumite lucruri.

    • Iulie 4, 2010 la 10:33 am

      Inconstientul nostru alege… dar uneori nu depunem nici cel mai mic efort 😉

      • Iulie 4, 2010 la 2:32 pm

        Pentru ca nu putem. Nu putem alege ceea ce fac subconstientul si inconstientul nostru… insa putem sa stam sa le cunoastem motivele, astfel incat in loc sa ne plangem de alegerile lor, sa ne dam seama de mecanismele care duc acolo.
        Pentru ca mecanismele alea sunt mai temeinice si fondate in noi decat cele ale constientului… Si asa putem fi si mai impacati cu noi insine…

        Cred ca ar trebui sa preluam si noi modelul american cu mersul al psiholog… unii oameni au cunostinte foarte slabe de psihologie… si din cauza asta si multe altele, stau prost la capitolul autocunoastere…

  9. Iulie 4, 2010 la 2:40 pm

    cu timpul va devenii si la noi o normalitate mersul la psiholog… dar atunci inseamna ca lipseste ceva. Pe timpul comunismului oamenii nu mergeau si tot erau… oameni 😉

    • Iulie 4, 2010 la 6:24 pm

      Nu am spus ca mersul al psiholog te face… ne-om.
      Sa stii ca felul in care sunt foarte rigizi la schimbare e una din problemele care au fost cauzate de asta… si multe altele.
      Si nu e vorba de psiholog… pe vremuri preotii erau pe post de psiholog… uneori parintii sau prietenii ne sunt psihologi. Sau noi insine… depinde de fiecare…

      Intrebarea asta imi aduce aminte de ceva ce ti-am mai spus…
      Tu cauti ceva; intrebarile pe care ti le pui inseamna ca ai pornit pe calea cea buna. Dar eu te-as sfatui sa treci la nivelul urmator. Cel in care cauti raspunsurile in tine sau in altii traind, incercand sa cunosti. Nu tot… ca spuneai in alt post recent… ci sa cunosti macar lucrurile care te ajuta sa gasesti raspunsurile in tine.

      Poate gresesc, poate e doar o impresie… te simt… „ratacit”…

      • Iulie 4, 2010 la 6:26 pm

        „ratacit” imi poti explica… te rog 🙂

      • Iulie 4, 2010 la 7:19 pm

        Pai ratacit nu spune destul? 😛

        Ma rog… putin confuz… inca nu ti-ai gasit „calea” in viata care sa iti aduca linistea, implinirea…

        Pana la urma toate intrebarile astea sunt o cautare.

      • Iulie 5, 2010 la 3:05 am

        Problema e ca… eu caut si sincer sa fiu nici nu astept un raspuns care sa ma linisteasca. Orice intelegere a ceea ce cauti este un sfarsit asa ca….

  10. Iulie 4, 2010 la 7:00 pm

    daca le-am alege nu s-ar mai numi viata,ar fi plan de bataie!!!

  11. AuDrY
    Iulie 4, 2010 la 8:48 pm

    ce farmec ar mai avea daca ne-am alege noi amintirile care sa reinvie? unde ar mai fi bucuria care ni se citeste pe chip atunci cand ne amintim – in mod involuntar – de acele lucruri frumoase traite cu cineva drag sau mai putin drag? unde ar mai fi durerea, trezita la viata de amintirile dureroase si triste, care ne face sa fim mai tari si mai puternici pe viitor? cum am sti sa nu facem aceeasi greseala de doua ori daca nu ne-ar invada amintirile mai putin placute, legate de prima greseala, exact la momentul potrivit(sau poate nu)?
    cum am mai fi oameni daca ne-am dirija noi viata chiar dupa bunul nostru plac? care ar mai fi rolul lui dumnezeu daca totul ar fi dictat de propria noastra vointa?
    poti raspunde la intrebarile astea?
    P.S.: si eu pot pune multe intrebari :P, doar ca ale mele arata partea frumoasa si mai pozitiva a lor :D… nu ar strica si tu sa faci asta din cand in cand… 😛

    • Iulie 5, 2010 la 3:06 am

      Strica! Eu tin la bucurie… adica nu ma bucur prea des 😛

  12. AuDrY
    Iulie 5, 2010 la 12:10 pm

    incearca sa te bucuri mai des… incercarea moarte n-are…
    totul depinde de vointa, dar am observat ca… ori nu ai vointa, ori iti place sa suferi… sa te pierzi in miile de intrebari care nu au raspunsuri clare si concise. da… cred ca tu iti induci singur o stare mult mai sporita de suferinta decat ar fi daca nu ai mai fi pesimist.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: