Prima pagină > ganduri > Dumnezeu e imun la suferintele noastre…

Dumnezeu e imun la suferintele noastre…

Parerea mea…
Cred ca Dumnezeu e imun la suferintele noastre, altfel am vedea morti inviind, ape care sa dispara deodata. E trist cand la o inmormantare vezi un copil de 6 ani, care cu putinele-i forte o trage pe mama afara din sicriu.

Cred ca Dumnezeu respecta valoarea suferintei… o suferinta care te face mai puternic, dar cand esti mic… parca e prea tragic. Poate ca il va ierta pe un om, o creatura care poate disparea in orice secunda… si dupa care…

Anunțuri
Categorii:ganduri
  1. Iulie 19, 2010 la 9:14 pm

    Cum poate fi Iubirea imuna la durerea fiintelor ei dragi,oamenii?
    Durerea ne poate lua mintile,ne poate face sa ne razvratim,sa ridicam pumnul la El…dar asta nu inseamna ca nu-I pasa,ci ca nu ii intelegem noi „pasarea”…

    • Iulie 19, 2010 la 9:19 pm

      Inima unui copil… poate face multe. La cate suferinte sunt… s ar intelege…

      • Iulie 19, 2010 la 9:19 pm

        Si Iov a avut acest drept….si era adult!

  2. Iulie 19, 2010 la 9:15 pm

    E IMUN!!! Am vazut ..

    • Iulie 19, 2010 la 9:16 pm

      wow!!!
      cum?

      • Iulie 20, 2010 la 7:43 pm

        Nimeni nu poate spune mai bine lucrul asta decat Un Copil ..Sunt Copil !

  3. Iulie 19, 2010 la 9:22 pm

    @Rodica Propabil ca Iov a inteles suferinta… Dar de ce nu mai apar azi intrebari din partea Lui….?

    • Iulie 19, 2010 la 9:24 pm

      Necredinta,neputinta si surzenia noastra nu-si au cauza in Dumnezeu…..suntem cum am devenit….mereu cand nu izbutim dam vina pe Dumnezeu,iar cand reusim e meritul nostru….ce lasi si tristi suntem!

      • Iulie 19, 2010 la 9:25 pm

        Crezi ca un orgolios e trist?

  4. Iulie 19, 2010 la 9:46 pm

    Dumnezeu nu e imun la suferință.
    Dumnezeu înțelege suferința… de fapt e singurul care o înțelege cu adevărat de cele mai multe ori… pentru că el nu privește ca noi copilul de pe margine, ci îl privește din interior, din sufletul său.
    Și mai presus de orice, e singurul care a învățat cu adevărat să trăiască (,) cu suferința.

    • Iulie 19, 2010 la 9:47 pm

      Nu spune asta… pentru ca nu cred ca ti ai dori sa fii in locul copilului…

      • Iulie 20, 2010 la 1:28 pm

        Îmi cer scuze, dar nu îți înțeleg comentariu când nu am vorbit de mine în vreun fel, ci doar despre divinitate.

        Dumnezeu este până la urmă, mai presus de orice, iubire… și tocmai pentru că este iubire nu este imun la suferință ci suferă la fel de mult ca fiecare om, și el e singurul care înețelege suferința acelui copil… sau a oricărui om.
        Nu intervine tocmai pentru că știe rostul suferinței… pentru că știe că unele lucruri se întâmplă și trebuie să le accepți.

        Nimeni nu și-ar dori să fie în locul copilului, normal. Dar repet, nu văd legătura cu ce am spus.
        Noi nu suntem în locul copilului.
        Dar Dumnezeu este, așa cum este în sufletul oricărui om, sub forma celor mai frumoase sentimente.
        Viața trebuie să își urmeze cursul, oricât de dureros ar fi… nu e vina divinității și nici rolul ei să schimbe ceva.

  5. Iulie 19, 2010 la 10:04 pm

    Totusi, toate au un rost in lumea asta, nu? Rost pe care noi il intelegem mai mult sau mai putin.

  6. Iulie 19, 2010 la 10:35 pm

    Am fost si eu in locul baiatului, insa singurul care m-a ajutat sa trec peste a fost Dumnezeu, deci nu e imun la suferinte, ci e cu noi, si ne poarta pe bratele Lui sa nu cadem.

  7. Iulie 20, 2010 la 6:59 am

    Dumnezeu nu ne vrea raul.Suntem copiii Lui.Parintii tai iti vor raul?Nu cred.Nu.
    Exista doua forte pe Pamant.Fortele binelui si ale raului.Ia ghiceste cine reprezinta binele si cine reprezinta raul.Nu e greu.Deloc.
    Eu il percep pe Dumnezeu ca fiind ”vinovat” de cele bune.Cele rele sa intampla din cauza altei forte si din cauza propriilor noastre alegeri.Care pot fi bune sau rele.
    Nu poti sa spui ca Dumnezeu e imun la suferintele noastre.Altfel de unde crezi tu ca avem acea putere in noi de a le depasi?
    Daca crezi in Dumnezeu,sa stii ca nu pierzi nimic.Daca alegi sa nu crezi,s-ar putea sa pierzi totul.

    • Iulie 20, 2010 la 4:17 pm

      Sa inteleg ca cel rau e… diavolul?

      • Iulie 21, 2010 la 7:32 am

        Nu stiu cum il cheama pe ”pe cel rau”…daca vrei sa-i spui asa…e ok.
        Oricum e democratie si poti sa gandesti cum vrei.
        Ieri nu ti-am permis asta,ci…am sarit cu niste explicatii,pe intelesul meu mai mult.
        Doar ca eu am trecut prin niste chestii…hai sa le ziceam suferinte,ca sa ma leg de tema ta.Si Dumnezeu chiar nu mi-a ingnorat suferinta.
        Din nou…ai libertatea sa gandesti ce vrei.Ce-ti doreste inima.

      • Iulie 21, 2010 la 7:17 pm

        Stiam demult asta…

  8. Tudor
    Iulie 20, 2010 la 10:29 am

    Ah ce ma manca limba :)) Nu da, gata, plec! :))

    • Iulie 20, 2010 la 4:18 pm

      Daca te mananca limba… ar fi bine sa iei ceva medicamente… :))

  9. Iulie 20, 2010 la 5:36 pm

    Uneori am senzatia ca stii adevarul dar de dragul discutiei te joci cu cuvintele intr-un mod provocator.

    Dumnezeu cel „dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui… El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre” (Isaia 53:3-5).

    Si acum o mica pilda:
    O veche poveste orientală spune că un monarh i-a poruncit odată, istoricului de la curte, să îi scrie o istorie a omenirii. Când a terminat de scris câteva zeci de volume, istoricul s-a prezentat, înaintea majestăţii sale, cu Istoria completă a omenirii. Foarte ocupat cu problemele politice şi războaiele pe care le purta cu vecinii, monarhul i-a cerut să sintetizeze şi să reducă la jumătate numărul de volume. Istoria s-a repetat a doua oară şi, de fiecare dată când istoricul se înfăţişa înaintea tronului, i se cerea să reducă numărul de volume, pentru că monarhul era ocupat. După mulţi ani, când istoria omenirii fusese rescrisă într-un singur volum, istoricul l-a regăsit pe monarh, îmbătrânit şi bolnav, trăgând să moară. Acesta l-a rugat să îi sintetizeze istoria omenirii într-o propoziţie. „MAJESTATE”, şopti istoricul la urechea muribundului, „OAMENII SUFERA SI MOR”. 😀

    • Iulie 20, 2010 la 7:44 pm

      Sunt de aceeasi parere cu tine!

    • Iulie 20, 2010 la 7:49 pm

      @Gabriela Elena La prima intrebare… ai dreptate… 😛 putina
      Poate ca… astept noi raspunsuri 😀

      • Iulie 21, 2010 la 8:08 am

        Nu stiu ce intelegi prin a te simti bine, insa da, El m-a ajutat sa trec peste si mi-a dat puterea sa pot continua.
        Desigur, El prin intermediul unor oameni.

      • Iulie 21, 2010 la 7:18 pm

        Dumnezeu nu face chiar totul…

  10. Alexandru
    Iulie 21, 2010 la 6:57 am

    Salut „sensule”!
    Parerea mea…
    El este totul.Este in toate.Adica este universul,este pamintul,este iarba,masina,tu,eu…
    Este si in copil si in femeia care in plan spiritual trece intr-o alta dimensiune,iar in plan fizic intr-un alt spatiu (mormint),este si lemnul sicriului …
    Este si intr-un sadic.Daca sadicul este insensibil la suferintele altuia…Daca tu esti imun…
    Daca primul om nu s-ar fi lasat tentat de ce era interzis,am fi mincat si acum iarba si am fi haladuit pe ici-colea in pielea goala.Dar in genele noastre au fost implantata si „curiozitatea”.Asta,insa,aduce si suferinta,dar e deja un alt subiect.
    Noi,oamenii am prefera sa fie cineva anume pe care sa-l tragem de mineca atunci cind avem nevoie,pe care sa-l tragem la raspundere pentru problemele noastre si care sa ne dea,sa ne dea,sa…
    Mult bine si un „nou sens”.

    • Iulie 21, 2010 la 7:16 pm

      Curiozitatea si suferinta… superbe cuvine 😉
      Bine ai venit!

  11. Iulie 21, 2010 la 4:33 pm

    Ar fi bine sa nu uiti ca la inceput lucrurile au stat complet diferit. Modul in care arata lumea astazi nu a fost dorinta initiala a lui Dumnezeu. Faptul ca oamenii sufera si mor a fost motivul pentru care si-a dorit atat de mult sa readuca lumea la forma ei initiala, fara pacat, a venit sa moara in locul nostru!
    Inadmisibil ca dam vina pe El pentru ce alegem noi, se chinuie sa ne salveze si tot pe El il scoatem vinovat! Ne miram de calamitati, strambam din nas de suferinta, aruncam vina pe nu stiu ce fenomene sau pe Dumnezeu intr-o multime de situatii in care singurii vinovati suntem noi!!!
    Stiu ca suferinta unui copil revolta, produce durere si intriga!!! Dar noi avem nevoie sa vedem si sa ne gandim bine la asa ceva si sa invatam sa traim frumos…si urand lucrurile care produc suferinta, sa nu le mai facem niciodata!!!
    Dumnezeu ne vrea fericiti…si nepregateste un loc unde… „El va sterge orice lacrima din ochii lor si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat,nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut.”

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: