Prima pagină > ganduri > Uneori tind sa-i dau dreptate…

Uneori tind sa-i dau dreptate…

N-aţi simţit nicicând nevoia bruscă de simpatie, de ajutor, de prietenie? Da, bineînţeles. Eu am învăţat să mă mulţumesc cu simpatia. O afli mai uşor si nici nu obligă la nimic. „Vă asigur de toată simpatia mea”, iar în sinea ta îţi şi spui: „Şi acum să trecem la altceva”. E un sentiment de prim-ministru: îl ai pe nimica toată, după catastrofe. Cu prietenia nu-i la fel. Se dobândeşte greu şi numai cu timpul, dar când, în sfârşit, o ai, nu mai poţi scăpa de ea cu una cu două şi, vrând-nevrând, trebuie să-i faci faţă. Să nu credeţi, mai cu seamă, că prietenii îţi vor telefona în fiecare seară, aşa cum s-ar cuveni, spre a şti dacă nu cumva ai hotărât să te sinucizi sau, pur şi simplu, dacă nu simţi nevoia unei tovărăşii, dacă nu ai chef să ieşi în oraş. Nu, dacă telefonează, o vor face tocmai în seara când nu eşti singur şi când viaţa e frumoasă. Cât priveşte sinuciderea, mai curând te vor îndemna la ea în virtutea a ceea ce, după părerea lor, ne datorăm nouă înşine. Căci să ne ferească Cerul, dragă domnule, ca prietenii noştri să aibă o părere prea bună despre noi! Altfel stau lucrurile cu cei care au datoria de-a ne iubi — vorbesc de rude sau de rudele prin alianţă (ce expresie!). Aceştia rostesc întotdeauna cuvântul care trebuie sau, mai curând, cuvântul care te ucide; telefonează aşa cum tragi cu puşca. Şi nimeresc totdeauna în plin.

***********************************************************************

Aşa e omul, dragă domnule: are două chipuri, nu poate iubi fără să se iubească pe sine. Uitaţi-vă la vecinii dumneavoastră, dacă aveţi fericirea să moară cineva în casa în care locuiţi. Dormeau liniştiţi în micul lor oraş şi iată, de pildă, că moare pe neaşteptate portarul. Pe dată îi vezi cum se trezesc, se agită, vor să afle cum s-a întâmplat, se înduioşează. Un mort sub tipar şi spectacolul poate, în sfârşit, să înceapă. Ce vreţi, au nevoie de tragedie, asta-i mărunta lor transcendenţă, aperitivul lor. Credeţi că întâmplător am rostit cuvântul portar? Aveam unul plin de toate metehnele, răutatea întruchipată, un monstru de meschinărie şi de ură, ce l-ar fi scos din sărite şi pe un sfânt. Nu-i mai vorbeam de mult, dar numai faptul că ştiam că există era de-ajuns spre a-mi întuneca obişnuita mulţumire. A murit şi m-am dus la înmormântare. Vreţi să-mi spuneţi de ce? Cele două zile din ajunul înmormântării au fost, de altminteri, pline de interes. Nevasta portarului zăcea bolnavă în singura lor odaie şi alături de ea fusese aşezat pe nişte capre coşciugul. Trebuia să ne luăm singuri scrisorile. Deschi- deam, spuneam: „Bună ziua, doamnă”, ascultam elogiul defunctului, spre care portăreasa arăta cu mâna, apoi ne luam scrisorile. Nimic vesel în toate astea, nu-i aşa? Totuşi, întreaga casă s-a perindat prin cămăruţa care duhnea a fenol. Şi locatarii nu-şi trimiteau servitorii, o nu, ci se grăbeau să profite ei înşişi de asemenea chilipir. Servitorii, de altfel, făceau acelaşi lucru, dar pe ascuns. In ziua înmormântării s-a văzut că sicriul era prea mare pentru uşa odăii. „O, dragul de el, spunea din patul ei portăreasa, extaziată şi îndurerată în acelaşi timp, ce înalt era!” „Nu vă îngrijiţi, doamnă, răspundea unul dintre ciocli, o să-l scoatem îndată, în picioare!” L-au scos, în picioare, şi apoi l-au culcat, iar eu am fost singurul (alături de un om de serviciu de la o crâşmă, cu care am înţeles că răposatul îşi bea în fiecare seară paharul de vin) care am mers până la cimitir şi am azvârlit flori peste acel sicriu, ce m-a uimit de altfel prin bogăţia lui. Apoi i-am făcut o vizită portăresei şi am primit mulţumirile ei de tragediană

A. Camus – Caderea

Anunțuri
Categorii:ganduri
  1. Iulie 24, 2010 la 1:57 pm

    Numai uneori. Sa nu o faci tot timpul!

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: