Prima pagină > ganduri > Liniste – L. Blaga

Liniste – L. Blaga

Liniste

Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.

În piept
mi s-a trezit un glas străin
şi-un cântec cânta-n mine-un dor
ce nu-i al meu.

Se spune că strămoşii cari au murit fără de vreme,
cu sânge tânăr înca-n vine,
cu patimi mari în sânge,
cu soare viu în patimi,
vin,
vin sa-şi trăiasca mai departe
în noi
viaţa netrăita.

Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.

O, cine ştie – suflete,-n ce piept îţi vei cânta
şi tu odată peste veacuri
pe coarde dulci de linişte,
pe harfă de-ntuneric – dorul sugrumat
şi frânta bucurie de viaţă? Cine ştie?
Cine ştie?

Anunțuri
Categorii:ganduri
  1. August 10, 2010 la 7:04 am

    Linistea?Se aude doar cand esti pregatit pt ea…

  2. August 10, 2010 la 7:05 am

    Apropo,si trebuie sa te opresti un pic,ca sa o auzi…

  3. August 11, 2010 la 7:25 am

    „un dor ce nu-i al meu”
    ……
    mi-e dor de-aceasta liniste care nu se masoara in decibeli !

    Liniste, si nu deranjati nici
    mustele din zbrul lor!

  4. August 14, 2010 la 9:41 am

    N-am mai avut de mult parte de liniste…vara trece cu mult zgomot 🙂

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: