Depinde de imperfectiuni. Cu cele de natura fizica ne obisnuim in timp, iar de cele legate de suflet, uneori ne atasam mai mult decat este cazul, deci consider ca da, putem.
Cred, ca omul trebuie privit ca un intreg, dar punand un accent mai mare pe partile sale pozitive, nu zic ca pe cele rele nu trebuie sa le trecem cu vederea ci cred ca un „open talk” ar putea clarifica foarte multe, caci de multe ori nu suntem constienti de aceste imperfectiuni (proprii) pe care fiecare dintre noi le are intr-o masura mai mare sau mai mica, vizibila mai mult pentru cei din jur decat de noi insine, caci nici chiar noi nu suntem perfecti, caci de multe „vedem rautatea din ochii altora dar nu o vedem pe cea din proprii nostri ochi” … care cred eu, rautatea proprie este mai mare decat a celor din jur … „E mai bine sa rabzi suferinta decat sa o provoci” (citat ce apartine lui Platon, daca nu ma insel).
Apoi, utilizand doar un singur cuvant „imperfect”, te poate usor duce cu gandul la o alta intrebare: dar ca anume este acesta, sau chiar, in ce anume consta opusul ei (perfectul) … Perfectul este lipsa imperfectului si invers? Perfectul se manifesta doar prin prezenta virtutilor si nu a viciilor?
Pana la urma, cred ca imperfectiunea tine cel mai mult de viciile proprii friecaruia, de ceea ce el considera virtute si nu viciu, de ce nu chiar de empatie. Caci ceea ce mie-mi place s-ar putea ca altuia sa nu-i placa si invers, ceea ce eu consider perfect altcineva poate sa considere ca fiind imperfect …
PS: Sa incercam sa fim niste (mai) „buni imperfecti”.
In fiecare zi vad ceea ce eu consider imperfectiuni atat la mine, cat si la cei din jurul meu. Insa ce aleg? Să privesc dincolo de ele, la ceea ce este el ca si om, nu la fizicul mai putin perfect sau la viciile, capriciile, imperfectiunile lui.
daca nu suntem niste needucati ipocriti putem. aprentele sunt inselatoare si frumusetea trecatoare….
in societatea romanana insa sunt prea multi sclavi ai esteticului…
app..interesant blog:>
Dupa atata timp , vocea asta inca imi da fiori. Referitor la imperfectiune.. ar trebui sa putem sau poate ca nu este vorba de a putea sau nu ci mai degraba de „a vrea” , nu stiu cat mai suntem de dispusi sa ne mai irosim timpul in a acorda o a doua sansa unui om care a „picat” testul frumusetii exterioare. Cel putin eu asta vad in jurul meu din ce in ce mai des. Personal vorbit, eu inca mai pot face acest lucru chiar daca uneori sunt tentata si poate chiar cedez in a privi dincolo de imperfectiune.
Putem!Nu stiu in ce masura…dar nimic nu e imposibil!Sau asta imi place sa cred.
Si…care imperfectiuni??Eu aud o femeie cu o voce extraordinara si pentru mine asta o face frumoasa.Sincer,chiar nu mi se pare o femeie urata.Bine,are si aproape 50 de ani.As vrea sa vad eu cum voi arata la 50 de ani.Poate mult mai rau.Dar sper sa fac progrese intr-ale sufletului.Si el sa-mi fie frumos.
Da,o persoana frumoasa e placuta ochiului.Poate fi o pacaleala.Dar poate ca izvorul frumusetii persoanei respective se afla in suflet.
Cam atat am vrut sa spun!M-am gasit si eu sa comentez.De cand ma stiu oamenii mi s-au parut frumosi.Fizic.Dar unii pe masura ce am ajuns sa-i cunosc….hmmm,n-am mai avut aceeasi parere.
Normal ca putem, doar ca pentru unii este mai greu. Depinde de educatia primita, de traditii, de prejudecati, de conceptiile formate…
Eu de exemplu, trec foarte greu peste imperfectiunile fizice ( ma refer aici la persoanele obeze, nu la cele cu handicap). Nu le iau in considerare decat daca vad in celelalt un om bun, cu multe alte lucruri interesante de oferit. Dar daca oamenii cu imperfectiuni sunt si rai la suflet sau meschini, eu nu pot trece cu vederea… problemele pe care le au nu le da nici un drept sa se poarta urat cu ceilalti.
Un nou sens 
am putea!
Intrebarea suna mai bine totusi asa ; vrem sa privim omul dincolo de imperfectiunile sale?!
Merge si asta… 😛
Dacă vrei de ce nu 🙂
Sunt de acord cu Orry 😀
TIi cu Ory? 😛
Depinde de imperfectiuni. Cu cele de natura fizica ne obisnuim in timp, iar de cele legate de suflet, uneori ne atasam mai mult decat este cazul, deci consider ca da, putem.
Putem… dar vrem? 😀
Uneori da, alteori nu. Si la cat de superficiala e lumea asta, ne impiedicam de primele aparente.
lumea nu e superficiala… superficiali suntem noi… 😦
De cele mai multe ori nu ..:-<
Si atunci… ce facem?
Cred, ca omul trebuie privit ca un intreg, dar punand un accent mai mare pe partile sale pozitive, nu zic ca pe cele rele nu trebuie sa le trecem cu vederea ci cred ca un „open talk” ar putea clarifica foarte multe, caci de multe ori nu suntem constienti de aceste imperfectiuni (proprii) pe care fiecare dintre noi le are intr-o masura mai mare sau mai mica, vizibila mai mult pentru cei din jur decat de noi insine, caci nici chiar noi nu suntem perfecti, caci de multe „vedem rautatea din ochii altora dar nu o vedem pe cea din proprii nostri ochi” … care cred eu, rautatea proprie este mai mare decat a celor din jur … „E mai bine sa rabzi suferinta decat sa o provoci” (citat ce apartine lui Platon, daca nu ma insel).
Apoi, utilizand doar un singur cuvant „imperfect”, te poate usor duce cu gandul la o alta intrebare: dar ca anume este acesta, sau chiar, in ce anume consta opusul ei (perfectul) … Perfectul este lipsa imperfectului si invers? Perfectul se manifesta doar prin prezenta virtutilor si nu a viciilor?
Pana la urma, cred ca imperfectiunea tine cel mai mult de viciile proprii friecaruia, de ceea ce el considera virtute si nu viciu, de ce nu chiar de empatie. Caci ceea ce mie-mi place s-ar putea ca altuia sa nu-i placa si invers, ceea ce eu consider perfect altcineva poate sa considere ca fiind imperfect …
PS: Sa incercam sa fim niste (mai) „buni imperfecti”.
Exact! 😉
In fiecare zi vad ceea ce eu consider imperfectiuni atat la mine, cat si la cei din jurul meu. Insa ce aleg? Să privesc dincolo de ele, la ceea ce este el ca si om, nu la fizicul mai putin perfect sau la viciile, capriciile, imperfectiunile lui.
Exact, trebuie sa privim omul… „omul”
daca nu suntem niste needucati ipocriti putem. aprentele sunt inselatoare si frumusetea trecatoare….
in societatea romanana insa sunt prea multi sclavi ai esteticului…
app..interesant blog:>
Nu e vorba doar de societatea romaneasca…
Multumesc pentru blog… pun „putin” suflet
o voce senzationala. n-am idee ce fel de caracter. cat despre restul … e urata. asta nu este imperfectiune… probabil este frumoasa pentru cineva.
Cam da… fiecare e frumos pentru cineva…
Dupa atata timp , vocea asta inca imi da fiori. Referitor la imperfectiune.. ar trebui sa putem sau poate ca nu este vorba de a putea sau nu ci mai degraba de „a vrea” , nu stiu cat mai suntem de dispusi sa ne mai irosim timpul in a acorda o a doua sansa unui om care a „picat” testul frumusetii exterioare. Cel putin eu asta vad in jurul meu din ce in ce mai des. Personal vorbit, eu inca mai pot face acest lucru chiar daca uneori sunt tentata si poate chiar cedez in a privi dincolo de imperfectiune.
Mie mi se face piele gaina cand o ascult :)))
Cu siguranta da…Un om nu are doar imperfectiuni ci si lucruri care merita vazute…
Vazute… sau admirate
exact…;)
Numai daca putem trece de ale noastre…intelegandu-le.
Toti avem imperfectiunii…
Atunci hai sa ne plangem de mila :))))))))))
Cine incepe primul?
Normal ca eu…
Pesimistii au intaietate!!!
Normal…. optimistii astupa totul…
:)))))))))))
Sorry,ai gresit verbul…optimistii”umplu”totul…nu astupa…pesimistii astupa orice iesire si mor axfisiati de propriile temeri! 😛
Pesimistii… eu nu strivesc corola de minuni a lumii…
Aici,nu-s astia pesimisti….lor nu le pasa! 😛
Te referi la mine?
La tine?Vorbeam de ce vorbeai….Tu vorbeai de tine? 😛
da….
Eu credeam ca Blaga era….nu stiam ca esti deghizat…
Si el era un pic pesimist…
El era filosof!
da… gandea mult 😛
Putem!Nu stiu in ce masura…dar nimic nu e imposibil!Sau asta imi place sa cred.
Si…care imperfectiuni??Eu aud o femeie cu o voce extraordinara si pentru mine asta o face frumoasa.Sincer,chiar nu mi se pare o femeie urata.Bine,are si aproape 50 de ani.As vrea sa vad eu cum voi arata la 50 de ani.Poate mult mai rau.Dar sper sa fac progrese intr-ale sufletului.Si el sa-mi fie frumos.
Da,o persoana frumoasa e placuta ochiului.Poate fi o pacaleala.Dar poate ca izvorul frumusetii persoanei respective se afla in suflet.
Cam atat am vrut sa spun!M-am gasit si eu sa comentez.De cand ma stiu oamenii mi s-au parut frumosi.Fizic.Dar unii pe masura ce am ajuns sa-i cunosc….hmmm,n-am mai avut aceeasi parere.
Nu avem putere asupra frumusetii noastre…
Normal ca putem, doar ca pentru unii este mai greu. Depinde de educatia primita, de traditii, de prejudecati, de conceptiile formate…
Eu de exemplu, trec foarte greu peste imperfectiunile fizice ( ma refer aici la persoanele obeze, nu la cele cu handicap). Nu le iau in considerare decat daca vad in celelalt un om bun, cu multe alte lucruri interesante de oferit. Dar daca oamenii cu imperfectiuni sunt si rai la suflet sau meschini, eu nu pot trece cu vederea… problemele pe care le au nu le da nici un drept sa se poarta urat cu ceilalti.