Prima pagină
> ganduri > Prima zi de scoala…
Prima zi de scoala…
Stand deoparte si privind cu nostalgie la cei mici care abia isi pot cara gentile pline cu carti si caiete, carti care se micsoreaza pe masura trecerii anilor,(cand eram la liceu am atins performanta de a merge la liceu cu un singur caiet 😛 ), iti apar in minte imagini personale, te gandesti ca asa ai fost si tu ceva timp in urma… Cu ironie mi-am dat seama ca toate aceste inceputuri…. de la gradinita pana la facultate, au fost udate serios de lacrimi. La gradinita, prima rupere de acasa… de mama, la scoala frica de lectii si mai putina joaca… si asa mai departe…
Ca o consolare… probabil ca terenul trebuia udat bine dinainte… 😛
Categorii:ganduri
Un nou sens 
:-))
Am atins si eu azi „performanta” de a merge la liceu cu un singur caiet.De fapt…mi l-am cumparat pe drum,n-am pornit cu el de acasa 😛
Sa stii ca nu toti plang..Unii doar se plang.Mie, de exemplu, mi-a placut enorm la gradinita,poate si pentru ca frecventasem inainte niste crese si un camin de copii.Nu-mi amintesc sa fi plans vreodata.M-am plans..ce-i drept,de fiecare data cand atingeam o noua etapa.Cand trecusem dintr-a 4-a intr-a 5-a si mai apoi in fiecare an de frica fizicii,chimiei(care a ajuns sa-mi placa enorm).Cand am intrat la liceu aceeasi poveste….frica de profi,de materii noi etc.Eh…anul asta ma mandresc.Nu am scos nicio vorbulita.Sunt inca tare relaxata.Poate pentru ca mintea mea se crede in vacanta.
In zadar au incercat unii si altii sa ma sperie cum ca anul acesta e greu.Eh,oi trai si oi vedea.Mai ales ca planul de invatamant pentru clasa a 11-a la profilul nostru e tare interesant!;;)
PS:Nu deranjai,doar ca nu mai eram pe mess:P
Clasa 11 a fost cea mai superba clasa din toate 🙂
Am fost la deschiderea anului scolar la liceul meu…ma mir ca nu mi-au dat lacrimile. Am revazut profesorii, fosti colegi, colegi mai mici..Nu stiu, in mine s-a produs o mare ruptura. Dupa 12 ani de zile in care am inceput scoala in jurul datzii de 15 septembrie, acum incep mai tarziu. E o schimbare majora pe care nu stiu cum s-o iau. Asta in primul rand. In al doilea rand, inca nu stiu ce sa cred despre boboci, despre ce am lasat in urma. Stiu doar ca imi va fi un dor pe care nu-l pot exprima in cuvinte si sper din tot sufletul ca fostul meu liceu sa nu se schimbe decat in bine…cu toate ca imediat cum am terminat clasa a 12-a, profesorul meu de romana a murit si parca totul nu mai e cum a fost.
😦 imi pare rau
P.S: ai un premiu pe blogul meu :*
vin… 😀
Ai primit o leapşa de la mine. Check it out!
http://bydarmina.wordpress.com
Multumesc 🙂
si eu am fost la deschidere….dupa aproape 3 ani de gand nu mai ajunsesem pe la liceu am vazut ca multe s-au schimbat…daca inainte, cand eram eu acolo erau numai copii de liceu , acum am vazut copilasi de clasa 1…mi-a placut foarte mult sa stau din nou in prima banca, sa o ascult pe doamna diriginta, sa merg pe la cancelarie, la secretariat, la doamna directoare, sa imi intalnesc totii profesorii care nu m-au uitat si pe care nici eu nu i-am uitat….mi-am adus aminte de multe amintiri frumoase……a fost frumos:)
frumos… din pacate pentru noi, nu mai e 😦
a fost frumos la scoala… acea senzatie cand sangele iti fierbea de teama ca te va asculta sau vei da o lucrare neanuntata, ori ca va veni proful cu coasa si ne va taia capetele unu cate unu, sau cand faceam cate o boacana si era pedepsita toata clasa… asa ceva nu gasesti la facultate.
au fost clipe frumoase care mereu vor ramane in amintirile mele.
cat despre plans, nu cred ca am facut-o vreodata. nici cand am luat un 3 cat mine de mare la romana in a 6a nu am plans – si era un motiv destul de intemeiat. iar recordul de un caiet… odata fusesem la scoala cu mana in buzunar :))
😉 😛
P.S: mi-am facut un blog personal… poate vrei sa-l vizitezi intr-o zi, sa-mi spui daca ma descurc la poezie 😉
il gasesti aici: http://wordsandfeelingswold.blogspot.com/
a big hug >:D<
Sooper! era prima zi banuiesc…
Ai udat semintele…
poate