Scrisoarea unui prieten care a renuntat la gandul de a se sinucide…
Scumpul meu prieten, iata-ma in aceste clipe bucuros pentru ca am renuntat la gandul de a ma sinucide, iti prezint in continuare ce m-a determinat sa iau o asemenea atitudine…
Poate ca nu sunt singurul care a avut acest gand nebun, gandul sinuciderii. Mai aveam putin si imi luam adio de la viata. Ceea ce m-a determinat sa raman a fost gandul ca voi provoca durere. Spre uimirea mea mi-am dat seama ca totusi sunt oameni care tin la mine. Gandul sinuciderii imi aparea des in minte, era mereu langa orice problema:”Ce mai astepti? E prea greu? Simplu…” De multe ori m-am aflat in postura alegerii: Raman? Plec?
In momentul in care gonesti ca un nebun cu 170 pe un drum cu o singura banda si stii ca e de ajuns o singura miscare a volanului si… se termina totul… parca iti vine sa mai ramai…
Nu stiu daca gandul sinuciderii va mai fi prezent… de acum stiu ca poate nu sunt singur, eu raman aici pentru ca nu sunt un egoist, raman pentru ceilalti…
Un nou sens 
Dacă escrisoarea este adevărată, mă bucur că prietenul tău s-a trezit înainte de a fi prea târziu…
Si eu ma bucur impreuna cu el 😀
________________________________________
Viata, este cel mai minunat circ si la propriu si la figurat!
________________________________________________________
La fel cum nu ai motive sa traiesti, trebuie sa nu ai motive nici sa te sinucizi!
________________________________________________________________
Ma bucur ca prietenul tau a luat aceasta decizie, sa [mai] traiasca … [chiar daca e imaginar 🙂 si totusi ceva ma face sa cred ca intr-un fel e vorba de empatie, din partea … cui pentru cine?]
________________________________________________________________
Nu inteleg ultima parte 😀
Nu mai conteaza, oricum erau niste idei crazy, precum ideea sinuciderii!
Schimbator,prietenul asta al tau!Ai grija de el!
Am grija… inca e bine 🙂
Prietenul tau a luat cea mai buna decizie din viata lui! Sinuciderea nu are scuza, la fel cum nici durerea pe care ar fi putut s-o provoace nu ar fi avut limite… Eu cred ca putem depasi orice problema, cu putin ajutor atunci cand avem nevoie…