Arhiva
Inainte de a te sinucide suna la…
Printre atatea ajutoare, din partea politiei, din partea ambulantei sau a altor servicii, cred ca ar trebui sa fie introdus si un numar de telefon care sa fie accesibil pentru aceia care doresc sa plece mai devreme de aici, sa ne lase. Se intampla uneori sa ramanem singuri si sa vorbim cu cineva care nu ne cunoaste deloc, insa in acele clipe poate fi vital. Il suni ii explici totul, te ajuta, simti din partea lui caldura de care ai nevoie…
Personal mi-as pune numarul de telefon la bataie… 😛
Avem putere asupra vietii noastre?
Venim pe pamant, chiar daca nu voim… in schimb cred ca ne putem alege singuri plecarea… oricare ar fi ea.
Sursa foto.
Ps:”Nu sunt raspunzator pentru gandurile si faptele nimanui.. ;)”
Sa ne luam dupa insecte? :P
El: Eu, chiar ma intreb de ce uneori, nu urmam calitatile insectelor, sau modul lor de a se desfasura…
Eu:Adica?!
El: Adica… daca intr-o zi toti s-ar lua dupa albine… cum ar fi? Albinele care sunt atat de harnice…
Eu:Albine?! Sa ma pazeasca Cel de sus… astea omoara trantorii, nu mi-ar conveni deloc 😛
Sursa foto
Teoriile noastre… faptele noastre?
Un post putin mai diferit… Oare teoriile noastre despre viata, despre ceea ce facem, sunt conforme cu viata, cu exemplul nostru? Uneori putem face cele mai extraordinare teorii, daca nu sunt puse in aplicare de noi, la ce folos? Toate acestea le spune unul care… inca nu a reusit sa faca nimic, dar incearca si vrea 😦
Sfant? …mai bine om
Toată viaţa noastră morală încape aici: între fiul risipitor şi fratele lui. Ne pierdem si ne caim; sau ne pastram si ne impietrim inima. E rau sa nu asculti. Dar e la fel de rau sa stii sa asculti – si sa tii minte.
C. Noica – „Jurnal filozofic”
Lupta cu mine :D
In ultimul timp am scris numai articole triste, am pus numai intrebari stupide… pentru care.. imi cer scuze. Este o lupta cu mine, ceva nu ma lasa sa zambesc. Ce va ma tine, si ma bate la cap ca e mai bine sa fii pesimist, e mai bine fara zambet. Optimismul parca e prea simplu, zambesti, „ta lasi incredintat in mainile Lui” si gata! Trist este ca… inca mai lupt cu cel care doreste pesimismul si rar reusesc sa-l birui. De multe ori nu reusesc si iar cad in „butoaie de melancolie”. E lupta… pentru aceasta, erau posturi cu trenuri, sine, sinucideri (inca nu m-am hotarat sa o tai 😛 , dar nu stiu de ce, parca ma regasesc cand astern pe foi cuvantul moarte)
Intre oameni..
Oare e nevoie sa inveti sa… sau se stie?
Ciudat…
Oare de ce exista oameni care se predau politiei cu toate ca nimeni nu stie de o crima savarsita de ei? Sa existe ceva in oameni care ii determina sa-si recunoasca vina? Daca da… de ce nu se mai observa azi prin… avorturi… s.a.
Chiar daca scap de politie, nu pot scapa de mine insumi… „Pivnitele Vaticanului” A. Gide
Moartea ca bucurie…
Ea: Ai plange daca as muri?
El : Doar un pic…
Ea: ?! Adica? Sa inteleg ca nu tii la mine….
El : As plange. Normal ca as plange.. dar de ce sa plang daca tu mergi dincolo? Acolo nu ai ce face…. asa ca vei fi mereu langa mine. De ce nu as fi fericit? Aici este distanta….
Ea: ❤
Un nou sens 