Ciudat…

Oare de ce exista oameni care se predau politiei cu toate ca nimeni nu stie de o crima savarsita de ei? Sa existe ceva in oameni care ii determina sa-si recunoasca vina? Daca da… de ce nu se mai observa azi prin… avorturi… s.a.

Chiar daca scap de politie, nu pot scapa de mine insumi… „Pivnitele Vaticanului” A. Gide

Publicitate

Moartea ca bucurie…

Ea: Ai plange daca as muri?
El : Doar un pic…
Ea: ?! Adica? Sa inteleg ca nu tii la mine….
El : As plange. Normal ca as plange.. dar de ce sa plang daca tu mergi dincolo? Acolo nu ai ce face…. asa ca vei fi mereu langa mine. De ce nu as fi fericit? Aici este distanta….
Ea: ❤

Sursa foto

Cartile dedicate…

Incep prin a spune ca nu „cersesc” nimic. Cam asta mi-a venti aseara in cap, pentru postul de azi… 😛
Banuiesc ca stii…. sau poate ca nu: Sunt innebunit dupa carti!!! Imi place nespus de mult sa citesc. Dintre toate cartile pe care la am (nu prea multe), cele primite de la prieteni, avand pe una din primele pagini scris cu litere de aur: „Pentru ******* cu simpatie, de la…” au o valoare imensa pentru mine. Este ceva sublim, te gandesti ca este o carte din miile de acest fel care iti este adresata doar tie. Ea vine direct spre tine. O carte dedicata nu este niciodata o carte comerciala, ea vine in inima mea, gasind acolo un spatiu imens, un spatiu imens in care pot incapea astfel de carti…
Obisnuiesti sa daruiesti, „sa dedici” carti?

Disperarea cea mai profunda…

Stai calm(a) 😛 nu e vorba de mine.
Cu ceva timp in urma am auzit disperarea unei mame care m-a frapat:”Nu am fost fericita pe pamant, si nici nu cred ca voi fi fericita intr-o lume viitoare”
Care e disperarea cea mai profunda pe care ai auzit-o?

Nietzsche:”Sa faci din disperarea cea mai profunda, speranta cea mai invincibila”

O dorinta aproape implinita…

Vorbeam cu ceva timp in urma despre ceea ce imi doresc… am zis atunci sa fiu iubit. Cu toate ca cineva mi-a atras atentia ca e o dorinta universala intrucat toti dorim sa fim iubiti, nu i-am da atentie. Azi in urma unui „mic” eveniment, mi-am dat seama ca dorinta mea este alta… Doresc nespus sa… plec, doresc sa plec intr-o alta lume, unde este cineva care ma intelege, intelege ce simt, intelege de ce simt, intelege cum simt… si nu se supara niciodata indiferent de ce as face…
Ai inteles bine, doresc… o moarte fulgeratoare si cat mai grabnica. Iubesc viata!!! Insa ceva ma atrage intr-acolo.

PS 1:”Sa nu ma privesti cu alti ochi, sunt acelasi…. si nu fac nimic spre a-mi grabi plecarea…am doar niste mici vicii”
PS 2: „Despre eveniment nu dau nicio informatie chiar daca cere cineva…mai avea putin si… se termina totul, o secunda!!! de ce mai sunt aici? :(( ”
>:D<

O zi trista…

Of Doamne… din pacate am suparat din nou, cersesc din nou iertare… dar ceva tot ma…
Intrebare:
Ce dorim intr-o prietenie? Un drum rectiliniu fara nimic deosebit, sau o prietenie care ne ofera atat inaltimi cat si caderi? Uneori o pritenie te ridica pana la cer, pentru ca apoi sa te arunce pe pamant. De ce? Pentru ca nu pretuim, o prietenie cu inaltimi si caderi ne face sa pretuim mai mult… mai mult… mult mai mult.

Nu sunt un sadic… insa este absurd pentru ca durerile ne trezesc la viata, cand totul ar putea fi atat de frumos fara ele. Dar… suntem oameni…

O zi trista… puteam sa o fac altfel… 😦

PS:”Cum as putea sa fac pe cineva sa ma ierte? Oare merit? :(”

Sa fie adevarat?

El: Ai fost undeva la baut azi?
Eu: NU
El: Traiesti degeaba, daca nu bei, daca nu fumezi…

Sa fie oare adevarat? Platon spunea ceva in genu:”Daca nu exista o lume viitoare, cei care au de castigat sunt hotii, desfranatii si restul…”
Personal lupt foarte mult cu dominarea trupului… oare sa pierd ceva?

De ce nu zambesc prea des…

Cu toate ca multi „prieteni virtuali” ma indeamna sa zambesc, eu nu prea le ascult sfatul. De ce? Sincer sa fiu pentru ca tin foarte mult la zambet. Nu cred ca il putem folosi oricand si in orice clipa. Daca l-am folosi mereu, ce ar mai insemna un zambet? Sa ne gandim putin… sa mergem pe strada si sa vedem doar zambete, ar fi trist, zambetul ar fi foarte plictisitor.

Ps:”Zambetul meu este inauntru, sufletul lupta sa zambeasca neincetat 😉 ”

Iubesc Pamantul

Iubesc Pamantul care ne poartă în spate
El nu ia în seama insultele-i aduse
Nu e ranit de lacrimile noastre
Cunoaste valoarea zbuciumului si-ti spune:
-Pentru ce te zbati? Cauti linistea?
-Omule, linistea o vei afla doar cand vei fi in mine.
Pentru aceasta te port nepasator… eu stiu raspunsul

PS:”imi cer iertare pentru ca nu pot intra pe blog, intru in examene.” :((

Imposibili fara dovezi palpabile…

Oamenii au intuit ca Pamantul este rotund inainte de a-i vedea miscarea, au intuit ca Pamantul se invarte in jurul Soarelui inainte de a cunoaste galaxia. Asa cred ca este si cu existenta lui Dumnezeu.
(B. M.)

Totusi de ce dorim dovezi palpabile?