Prima pagină > ganduri > Trenul vietii…

Trenul vietii…

Azi se va sfarsi totul. Este straniu sa ii vezi pe cei aproape tie pentru ultima data fara ca ei sa o stie. Te uiti in ochii lor, o simpla plecare pana in oras, nimic deosebit, insa tu ii privesti altfel, ai vrea sa plangi dar nu poti, isi vor da seama si nu te vor lasa sa pleci. Nu te vor lasa sa duci la capat ce doresti. Ma intrebi pe cine las acasa?
nu conteaza, este o vorba care spune ca „Domnul va avea grija”, asa ca nu ma tem. Vor fi toti fericiti, si asa uneori ma simteam in plus. Iata-ma acum sezand pe linia ferata, gandindu-ma la ce las in urma. Oare sunt un las ca vreau sa plec de aici? In niciun caz! Las sunt daca doresc sa plec, daca doresc sa continui sa traiesc, sunt un las daca plec… daca fug de tren. Nu mai are rost, deja vine il vad, suiera sa ma dau la o parte dar nu ma dau. Stau ca un copil gandindu-ma ca il voi putea invinge. Mai sunt cativa metri… parca era frumoasa viata nu? Incep sa fac primii pasi, dar e prea tarziu l-am simtit, m-a trantit la pamant. Am inceput sa simt o usoara caldura in crestetul capului, am pus mana era sange… S-a terminat totul. Asta am dorit nu? :)))))

Categorii:ganduri
  1. iunie 19, 2010 la 7:56 pm

    Emil Cioran zicea o data : Nu merită să te sinucizi pentru că întotdeauna o faci prea târziu.
    Si inca ceva, poezia pusa de tine pe blog : Lupta vietii a lui George Cosbuc
    Sunt putine motive dintr-o enormitate care ar trebui sa ne opreasca din aceasta prostie ii zic eu. Viata merita traita asa cum e ea. Caci sigur stiam ca ai doar una..ce urmeaza nimeni nu s-a intors sa ne spuna.

    • iunie 19, 2010 la 7:57 pm

      inseamna ca e prea frumos dincolo. Ce mai asteptam?

  2. iunie 19, 2010 la 8:17 pm

    Iti propun sa vezi partea ramasa a drumului – e oricum cea mai frumoasa!
    http://calindiaconu.wordpress.com/2010/06/19/bulgarush-band-new-release/

    • iunie 19, 2010 la 8:18 pm

      care e aceea?

      • iunie 20, 2010 la 7:34 am

        Partea în care trio-ul MUNCĂ-PASIUNE-RĂBDARE va scoate la lumină ce ai tu mai bun :-)!

      • iunie 20, 2010 la 9:54 am

        😀
        super! 😉

  3. iunie 19, 2010 la 9:55 pm

    Grow-up!

  4. iunie 19, 2010 la 10:06 pm

    >:D<

  5. iunie 19, 2010 la 10:08 pm

    Pamflet sau…?

  6. iunie 19, 2010 la 10:09 pm

    Știi tu.

  7. iunie 19, 2010 la 10:10 pm

    Nu știu de ce, dar nu te cred.

  8. iunie 19, 2010 la 10:12 pm

    Poate, dar am citit și alte postări și făcând legătura cu aceasta apar niște bănuieli.

  9. iunie 19, 2010 la 10:16 pm

    Mă rog, să zicem. Totuși, voi adăuga că exista doar două opțiuni: Dumnezeu și Nimic. Oricare dintre ele ar fi adevărate, un astfel de gest ar fi o eroare și o tragedie.

    • iunie 19, 2010 la 10:17 pm

      Stai calm!
      Multumesc pentru grija!
      E doar o incercare! 🙂

  10. iunie 20, 2010 la 7:48 am

    Psihologia sinucigaşului: omul care nu are răbdare să trăiască ceea ce este în plină desfăşurare, nemulţumit de prezent dar fără dorinţa de a-l schimba.

  11. iunie 20, 2010 la 8:58 am

    Daca tot te intrebai in articol, consider ca este un act de lasitate si de neadaptare.

  12. Andreea T.
    iunie 23, 2010 la 10:55 am

    Stiu ca nu vrei sa o faci, dar d.p.v. spiritual aceste idei provin din ceva care noi nu putem vedea si care duc la o consecinta tragica : vesnicia petrecuta acolo unde nu vrei sa ti-o petreci!

    • iunie 23, 2010 la 10:56 am

      cine a zis ca eu cred in acea vesnicie?

      • Andreea T.
        iunie 23, 2010 la 10:59 am

        hmmm… deci nu crezi in vesnicie?… sau mai bine zis… in rai si iad… nope?

  13. iunie 23, 2010 la 11:01 am

    Cred in vesnicie… normal, dincolo de asta nu ma pronunt! 😉

    • Andreea T.
      iunie 23, 2010 la 11:06 am

      pai e rau ca nu te pronunti. ar trebui.! intr-un final nu suntem facuti ca sa mergem „dupa turma” fiecare are dreptul sa afirme ce vrea si ce crede right? eu eram curioasa, dar daca nu te pronunti voi sta in banca mea si mai mult nu ma bag 😛

      • iunie 23, 2010 la 11:08 am

        Inseamna ca la scoala ai fost un elev model :)))))

  14. Andreea T.
    iunie 23, 2010 la 11:10 am

    pai cu mandrie pot spune ca inca sunt :))))

  15. iunie 25, 2010 la 8:51 pm

    Si? In continuare? Sunt sigura ca a existat un deja vu,nu stiu de ce imi aminteste de o nastere descrierea acestei lovituri de tren al vietii.

    • iunie 25, 2010 la 8:53 pm

      Nu aminteste de nicio nastere din pacate… inca nu. Poate ca niciodata nu va aminti de asa ceva.
      O viata optimista e prea simpla…

  16. iunie 25, 2010 la 8:58 pm

    Aha, si noua nu ne place o viata simpla si optimista.Chestiune de alegere, sa inteleg.

    • iunie 25, 2010 la 9:01 pm

      Mie nu imi place o viata optimista… e prea simpla. Chestiune de alegere?! mai conteaza un pic si „istoria vietii personale” 🙂

  17. iunie 25, 2010 la 9:09 pm

    Istorie scrisa de catre cine?Si te referi la istoria vietii traite pana acum, nu a vietii in intregime pentru ca sunt de acord ca te nasti cu o istorie inscrisa in gene dar care include totodata si puterea de a provoca schimbari si a interveni atat in istoria proprie cat si in istoria altora.

    • iunie 25, 2010 la 9:12 pm

      O istorie pana acum, care… incepe din trecut, e traita in prezent, si care dupa mine va urma acelasi curs in viitor… asta daca nu ma loveste ceva prea tare… spre disperarea altora care doresc cu ardoare asta… sa trec la o viziune mai pesimista 😛

  18. iunie 25, 2010 la 9:25 pm

    Fa ce doresti ,puiule.Mie imi place discutia si ma gandesc sa o continui.Pana la urma, cred ca internetul e totusi un instrument de comunicare foarte la indemana, nu? Dar are mari dezavantaje si unul din ele este ca te ispiteste sa incerci sa pari altfel decat esti, si in acest caz internetul devine o simpla jucarie, te joci cu imaginea ta , cu reactiile celorlalti in caz ca exista,eventual e o fereastra prin care evadezi dintr-o realitate care nu-ti place, un loc unde incerci sa-ti creezi o lume a ta …

    • iunie 25, 2010 la 9:26 pm

      ?! Nu sunt un altul… o pot spune cei care ma vad zi de zi trist… 😦

  19. iunie 25, 2010 la 9:35 pm

    Ma surprinde faptul ca o persoana atat de comunicativa si deschisa ca tine se declara trista.Dar tristetea e fascinanta mai ales daca e evidenta si pentru ceilalti.Mi-as dori sa stiu ce varsta ai,poate ai scris undeva pe blog dar eu de-abia l-am luat la rasfoit…

    • iunie 25, 2010 la 9:39 pm

      „.Dar tristetea e fascinanta mai ales daca e evidenta si pentru ceilalti” nu inteleg! 😀
      Varsta?… nu sunt „pui” 😛

  20. iunie 25, 2010 la 9:43 pm

    Ceea ce cred este ca esti un bun copil mic si rasfatat,care se vrea iubit si alintat.Sa stii ca asa pari, si apoi dai vina pe tristete…

    • iunie 25, 2010 la 9:44 pm

      😛
      Of… nu ma intelegi… 😀 :)))

      • iunie 25, 2010 la 9:49 pm

        Varsta am trimis-o pe un mail 😛

  21. iunie 25, 2010 la 9:48 pm

    🙂 Asa-i ca nu? Dar nici nu vreau sa-ti distrug fericirea de fi un neinteles.Nu cunosc nici un geniu care sa fi reusit sa se faca inteles de muritorul de rand 🙂

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns către un nou sens Anulează răspunsul