Care poate fi cea mai buna multumire adusa unei mame?

Ca tot primavara e pe cale sa ajunga si la noi, aduce cu dansa si cateva sarbatori, unele deosebit de importante… la care sunt nevoit si eu sa iau parte… Asa ca am nevoie de ajutor… Care poate fi cea mai buna multumire adusa unei mame?
Cineva spunea ca cea mai buna multumire este sa te folosesti la maxim de ceea ce ai primit.
in fine… am nevoie de ajutor…
O zi buna…

Ps: Nu ofer premii 😛

Multumire…

Pentru cei care m-au incurajat… 😛
Am un cadou 😀
Sper sa va placa. 🙂

What I’ve Done… :(

Ca tot vorbeam despre somn… nu facem nimic…

PS: Am ispite sa renunt la blog…

Despre excursie…

Ca tot m-au intrebat o multime de excursie… i-a venit timpul. O excursie de care imi amintesc cu drag. Am jucat in ea rolul unui vanator. Am vanat trairi pe care le-am pus in sac, pentru ca acasa sa le rumeg. In orice biserica sau obiectiv turistic in care intram nu ma interesau poze, le pot gasi pe net sau la colegi (in total s-au strans 30 gb de poze), nu ma interesa nici prezentarea pe care o facea ghidul, o pot gasi si in alta parte. Insa peste toate si-a lasat amprenta vizita la papa. Au fost trairi ale caror roade se va vedea in timp, atunci se va vedea daca a fost sau nu reusita… 😀

Am crezut ca e o alta lume, un vis… visul insa a devenit realitate, e o lume fascinanta, mi-o doresc. V-o doresc. A lasat in inima mea trairi ale caror roade se vor vedea in timp…

Despre razboi…

Aproape in fiecare zi la stiri suntem bombardati cu noutati in materie de tehnica militara, ba un scut anti-racheta, ba o racheta nu stiu de care. Te opresti o clipa si te intrebi: Pentru ce planeta sunt toate acestea? Pentru ce mamut? Pentru ce extraterestru sunt? Nemultumit ca nu gasesti un raspuns schimbi postul. Apare o noua stire, un schimb de focuri in care au murit 50 de oameni… spuneai ceva de un raspuns? Inchizi televizorul, iti este scarba de cei din jur. Ti-e teama, incui usile, blochezi geamurile. Iti aduci aminte de o biografie a unui soldat citita cu ceva timp in urma, abia iti aduci aminte pe unde ai pus-o. O deschizi la intamplare si iti sar in ochi niste marturi pe care chiar tu le-ai subliniat :”erau oameni care au omorat fara ca sa se stie, s-au omorat fara ca sa se urasca”, “eram un tanar pilot care nu voia sa ucida oameni, ci sa doboare avioane si ma bucuram nespus cand vedeam ca din avionul din fata mea sarea o parasuta. Ma gandeam ca il asteapta sip e el acasa o nevasta si un copil, dar ce sa facem? Erau ordine”.O voce spune: eh deci nu era vina lor erau cei de sus. Dar erau oameni care se omorau intre ei, mureau OAMENI… pardon, mor oameni… Noi insa ce facem? Ah! ma iertati ca v-am tulburat somnul, dar poate ca asta e ceea ce ar trebui sa ne trezeasca, noi insa nu facem nimic.
Somn usor! In final si mie imi este somn, cred ca voi adormi si eu.

PS: Cred ca peste putin timp am sa sterg pagina „Despre mine”, nu mai sunt asa.

:D

:(

Am pierdut zile intregi meditand… mi-e cam greu(of Doamne), insa e timpul, e timpul sa aprind o faclie, sa fac putina lumina. Cateva postari au dezamgait… cer intelegere(insa primesc la fel de mult si atentionari). Sunt in cautare, am inceput nu demult sa cladesc, mi-a fost prezentata o lume pe care am daramat-o, iar acum am inceput sa cladesc o alta asa cum o percep(un nou sens), gasesc idei pe care simt nevoia sa le exprim. Asa ca aceste idei vor fi puse pe blog, insa intr-un alt mod, le voi adauga o mica parola, le voi ascunde…(totusi… ceva imi spune ca gresesc un adevarat prieten ar trebui sa ma accepte asa cum sunt :()
PS: Promit un post despre lumea daramata.

Gata vacanta… :(

Gata vacanta.. 😦 un nou semestru incepe… sper sa mai am timp sa mai pun si cateceva pe blog 😦

😛am primit indicatii sa nu fie prea dure… Voi reusi?
Numai bine…
Mult succes tuturora care incep sau deja au inceput… 😀

Pesimist sau optimist? :)

Dupa multe meditatii poate ca a venit timpul sa iau o decizie… optimist sau pesimist? Am luat fiecare in parte… pentru un timp am ales sa fie optimismul, dar poate ca prea mult zambet ma dezgusta, oare viata e chiar atat de roz?… poate ca nu. M-am indreptat spre pesimism, dar poate ca dauneaza celor din jur… am renuntat si la el. Ce sa aleg? Sincer nu vreau sa traiesc in rai cu optimistul, dar poate ca nici in iad cu pesimistul, vreau totusi sa traiesc pe pamant. Am ales deci sa fiu un indiferent, un indiferent pentru sine, dar care sa ofere zambete pentru cei din jur… insa este o adevarata lupta sa suferi inauntru si sa zambesti afara… Decizia este definitiva…

Apropo m-am mai regasit intr-un autor Giovanni Papini…

Din nou… :)

Am revenit… Inainte de toate tin sa multumesc celor care m-au asteptat… 🙂
Rezum cam asa… „Un vis plin de peripetii incepand de la ramanerea in capada pana la intalnirea cu papa Benedict al XVI-lea”
Voi reveni… poate si cu poze… insa nu promit…
Inca mai meditez la ce sa scriu…
Am scris deoarece unii asteapta un semn de viata… TRAIESC!!! 😀
Numai bine 😀